Preafericitul Daniel nu mai e așa de preafericit
Dacă acum câteva săptămâni îl întrebam pe Daniel în felul următor: Dragul meu Preafericit, aurit și înțolit, ești fericit?, iată că acum vine și răspunsul la întrebarea mea. Puțin cam târziu și ușor în altă direcție decât cea sperată, însă un răspuns e un răspuns. Nu, Daniel nu mai e fericit, ci ușor mâhnit. Cum învârtelile cu Vela nu i-au mers chiar așa cum și-ar fi dorit el și atunci când se aștepta mai puțin a venit neamțul cel rău și-a zis „nu” – clar și răspicat deschiderii bisericilor și folosirii polițiștilor pe post de electricieni divini, Patriarhul Daniel vine, plânge și povestește despre cele dumnezeiești într-o mult prea lungă declarație, desprinsă parcă din vremurile lui Daniil Sihastrul.
Citirea următoarei declarații se face proprie răspundere. Redacția noastră nu se face vinovată de eventualele efecte adverse ce pot include plictiseală, somn, ori în cazuri extreme, grețuri și dureri de cap.
”Primim, prin Sfânta Euharistie, și puterea de a răbda, și puterea sau curajul de a mărturisi credința în vreme de prigoană, în vreme de greutăți, în vreme de strâmtorare, în vreme de boală. în vreme de încercare. Așa cum spune părintele Dumitru Stăniloae, Sfânta Euharistie, care conține taina Crucii și a Învierii lui Hristos, este un izvor de putere duhovnicească, pentru a ne lupta cu patimile egoiste, de a ne lupta cu greutățile vieții. Este putere din puterea lui Hristos, cel îndelung răbdător, dar și biruitor asupra păcatului, asupra Iadului și asupra morții, prin Înviere.
Sfânta Euharistie nu este un simplu ritual! Este întâlnirea cu Hristos. Noi primi ceva, Trupul și Sângele Domnului, și ne unim cu Cineva, cu Hristos. Scopul Euharistiei este unirea cu Hristos. Hristos, Domnul, ne dăruiește viața Sa.
Asta ne arată că în situațiile grele ale vieții, trebuie să sporim rugăciunea, rugăciunea Lui stăruitoare, numită, în Sinaxar, rugăciune mai presus de fire. Este modelul de rugăciune profundă, din toată ființa, când noi trecem prin necazuri, prin suferință.
În această vreme de epidemie, cea dintâi întristare a bisericii este că preoții se roagă, în biserică, fără participarea fizică a credincioșilor. Dar, prin faptul că slujbele se transmit la radio, la televizor și pe internet, ei primesc, totuși, o consolare, o mângâiere. Și, prin aceasta, noi păstrăm taina bisericii, prin această rugăciune. Sigur, a fost greu în această perioadă, când credincioșii, în alți ani, se împărtășeau mai des, și se spovedeau, mai des, iar acum doar cei care îi cheamă acasă pe preoți să îi spovedească și îi împărtășească mai pot face acest lucru.
Chiar dacă nu ne putem împărtăși mai des cu Sfânta Euharistie, ne putem împărtăși mai des prin rugăciune, prin ascultarea cuvântului lui Dumnezeu, prin ascultarea slujbelor bisericești și prin multe fapte de milostenie. ”, a spus Preafericitul Daniel.
Preafericitul Daniel pe Facebook:
Citește și: ÎPS Teodosie Miorlăitul și Iohannis Neclintitul
