În 1991, a murit Freddie Mercury. Undeva prin 1996, am devenit fan înfocat Freddie Mercury și, implicit, Queen. Când spun ”fan înfocat”, asta înseamnă că aveam o casetă, copiată de la cineva care avea și el o casetă copiată de la cineva care, probabil, avea originalul. Vreo 12 melodii, numai de la Queen.
”Bohemian Rhapsody”, ” We Are the Champions”, ” I Want to Break Free” sau ” The Show Must Go On” sunt câteva dintre melodiile pe care le-am ascultat, reascultat, învățat pe de rost. Am suferit pe ele, cum numai un nou adolescent poate suferi.
Anii au trecut. Am văzut tot ce se poate vedea și am citit tot ce se poate citi despre Freddie Mercury. Am crescut și, odată cu mine, a crescut și dragostea mea pentru muzica lui. Nu pot asculta nicio melodie de-a lui fără să o fredonez și fără să mă ia cu fiori. Omul a fost un geniu, din punctul meu de vedere. Iar cei care se leagă de viața lui personală, pentru a-i discredita arta, sunt niște oameni triști, care nu-l merită.
Dar nu despre asta e vorba azi.
În 1992, membrii rămași din Queen au făcut The Freddie Mercury Tribute Concert for AIDS Awareness. Alături de ei au mai cântat atunci și David Bowie, Robert Plant, Roger Daltrey, Tony Iommi, James Hetfield, Seal, George Michael, Elton John, Axl Rose and Liza Minnelli. Ulterior, a fost format Mercury Phoenix Trust, care a strâns peste 20 de milioane de dolari, care au fost donați către proiecte din 57 de țări, pentru a ajuta în lupta cu HIV.
Începând cu 15 mai 2020, timp de două zile, același concert e uploadat pe Youtube, cu scopul strângerii de fonduri pentru lupta cu Covid-19. La fiecare dolar donat, Google adaugă 2. COVID-19 Solidarity Response Fund for WHO a adunat, până acum, 5.1 milioane de dolari și vor să ajungă la măcar 7.5 milioane.
Practic, legenda continuă. Freddie trăiește încă. Prin muzică, prin solidaritatea pe care o inspiră, prin noi toți, care continuăm să-l ascultăm. Într-un fel sau altul da, The show must go on.
Citește și: British Museum m-a lăsat să văd gratuit o parte de istorie
