De când cu pandemia, România s-a împărțit strategic în două bucăți. Nu că până acum nu avea motive suficiente să se scindeze, doar că, de la apariția vaccinului, s-a adăugat și asta. Vaccinați contra nevaccinați și invers. Noroc că tot în România e loc de ambele tabere. Cel puțin pe litoralul românesc, acolo unde nu pare să existe nicio apăsare atunci când vine vorba de pandemie, varianta delta, vaccin sau mască.
Iar singurul val de care par românii interesați este cel adus de mare.
Și uite așa, țara noastră s-a transformat într-un țarc extrem de înghesuit, de unde nevaccinații nu prea au voie să iasă dacă nu prezintă un test negativ, pe cheltuiala lor. Ceea ce, inevitabil, a dus la supraaglomerarea de pe litoralul românesc. Din nord și până sud, Marea Neagră colcăie de oameni. Oameni în hoteluri, oameni pe stradă, oameni în trafic, oameni pe plajă, oameni în apă, oameni sub apă, oameni sub patul tău, oameni la restaurante, oameni lângă restaurante, așteptând ca niște ulii să se elibereze o masă și, într-un final, oameni care, în lipsă de altceva, sunt nevoiți să folosească mijloacele de transport în comun pentru a se deplasa spre stațiuni. Peste tot oameni.
Și din consecință în consecință ajung, tot inevitabil, la nesimțire, la profit și profitori și la servicii execrabile ce amintesc, fără niciun dubiu, de cele de după Revoluție.
Un weekend pe litoralul românesc, indiferent în ce stațiune, s-ar traduce cu jumătate distracție – jumătate nervi. Distracție pentru că asta ai venit să execuți așa că profiți de absolut orice brumă de bună dispoziție și de orice mică bucurie care îți apare în cale – nervi pentru că oamenii din jurul tău sunt mulți, nu toți bine crescuți, iar odată cu mulțimea, comercianții de orice chip adoptă atitudinea de tipul: „Nu-ți place, du-te în altă parte, să văd dacă ai loc”. Cazări mult prea scumpe pentru ceea ce oferă și servicii care te fac, chiar și pentru o secundă, să ai impresia că ai intrat într-un tunel al timpului care te-a dus cândva în trecut.
Nici drumul până la și de la litoral nu e vreo fericire. Fugi de tren pentru știi cam cât de des au obiceiul locomotivele să se strice în plină caniculă și-n plin câmp și dai de operatori de microbuz îngălați, nesimțiți, neprofesioniști și nespălați (însă la subiectul acesta am să revin cu altă ocazie). Și-ai lua BlablaCar, dar cine mai știe pe cine mai întâlnești și-acolo? Paranoia ți se instalează în oase.
Asta în cazul în care nu te duci cu autoturismul din dotare. Însă și în acest caz ai toate șansele să-ți petreci concediul pe la Eforii, în ambuteiaj.
Citește și editorialul: Trei ani de la protestele violente din 10 august, trei ani în care România a continuat să-și doarmă „somnul cel de moarte”
