Are 81 de ani, a avut o viață grea, este prietenos, altruist și a ales să-și crească singur nepoata în vâstă de 9 ani. Pare imposibil, dar este o poveste a unui om de la care putem lua multe exemple. Și este o poveste a familiei (ne)tradiționale, la care ar trebui să fie atent fiecare dintre noi.
Vorbim despre un om care spune că schimbarea vine din educație și care vrea ca nepoata sa să aibă acces la tot ceea ce el nu a avut. La cărți, la un permis de conducere și la o viață liberă.
Bunicul Petre s-a născut în 1939, a cunoscut Al Doilea Război Mondial, bombardamentele asupra Bucureștiului și foametea de după încheierea războiului. A ales să învețe, să fie un om educat și a terminat studiile liceale și cele universitare. Educația e doar hrană pentru suflet și își amintește cum adormea flămând, la fel cum își amintește de fiecare clipă grea prin care a trecut:
”Am scăpat de câteva ori de la moarte. Întotdeauna am spus, Doamne, ajută-ne cum poți! Și ne-a ajutat. Am terminat liceul aproape singur, am terminat și facultatea. De multe ori m-am culcat nemâncat. Școala e baza ca să ajungi om. Fără educație nu poți să faci mare lucru”, a spus bunicul Petre.
A fost căsătorit timp de 40 de ani, a iubit, dar viața a luat o turnură neașteptată, bunicul Petre rămânând văduv. Totuși văduvia nu este întotdeuna sinonimul sigurătății sau al uitării: câțiva ani mai târziu a ales să-și crească singur nepoata abandonată în maternitate.
Vestea despre nașterea nepoatei a venit de la medici. Vestea abandonului a venit tot de la aceștia. Bunicul a decis să obțină un certificat de naștere și, din nepoată, Izabela i-a devenit fiică.
Planurile bunicului? Vrea ca Izabela să termine școala, să obțină permisul de conducere și să nu depindă de nimeni. Este mândru de ea, de cum se comportă și cum gândește la vârsta ei. Se sprijină reciproc, necondițonat.
”Nu uitați de părinții și bunicii care v-au dus de mânuță la grădiniță. Duceți-vă la ei de ziua lor de naștere, de ziua lor de nume și felicitați-i. Nu uitați că v-au dus în brațe. Oriunde ați fi în lume, dați-le un telefon, schimbați câteva cuvinte cu dânșii. Vă așteaptă și se uită destul de des la poartă. Nu uitați că e un mare păcat”, a adăugat bunicul.
Citește și: Muzeul Trenulețelor din Sinaia, portalul către copilul din tine
