Un pacient care suferă de o formă rară de cancer a obținut în instanță tratament gratuit cu un medicament recomandat de medicul oncolog, în speranța că îi va putea salva viața. Costul medicamentului Regorafenib, cu denumirea comercială Stivarga, este de circa 10.800 de lei un flacon, preț pe care pacientul nu și-l poate permite din veniturile proprii.
Medicamentul este autorizat pentru punerea pe piață, inclusiv în România, prin procedura centralizată la nivelul Uniunii Europene. Reclamantul (Ioan C.) a fost diagnosticat cu „tumoare stromală gastrointestinală”, iar medical curant a recomandat tratamentul cu acest medicament, potrivit ziare.com.
Pacientul a mai solicitat obligarea Agenției Naționale a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale la evaluarea acestui medicament pentru includerea în lista celor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate.
Pe lângă această instituție, pârâți în dosar mai sunt Guvernul României, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate. În prezent, medicamentul respectiv este compensat 100% pentru tratamentul carcinomului hepatocelular, dar nu și pentru tipul de cancer de care suferă bărbatul. În documentele depuse la dosar, reprezentanții celor patru instituții chemate în judecată au cerut respingerea acțiunii inițiate de către pacientul din Uricani, județul Hunedoara.
Curtea de Apel Alba Iulia a admis, însă, cererea acestuia și a dispus acordarea tratamentului în regim de compensare integrală, fără contribuție personală.
Magistratul a susținut că măsura provizorie de asigurare a tratamentului medicamentos în regim de compensare 100% (fără contribuţie personală), „este de natură să contribuie la protejarea dreptului la viaţă al reclamantului”, drept consacrat de Constituția României și de Convenția europeană privind drepturile și libertățile fundamentale ale omului. „Ținând cont de circumstanţele concrete ale cazului, mai exact de gravitatea bolii, stadiul avansat în care se afla şi costul foarte ridicat al tratamentului, Curtea reţine că, în esenţă, dreptul invocat îl constituie dreptul la viață, drept care nu se poate realiza şi conserva în concret decât prin urmarea tratamentului prescris.
