Jurnal de bun simț
Mi-aș dori să scriu lucruri pozitive astăzi, să aduc vești bune și să anunț cum că nu mai avem nici coronavirus și nici oameni lipsiți de bun simț printre noi. Dar cum nu am cum să scriu asemenea fake news-uri, am să lucrez cu ceea ce am. Faptul că numărul de infectați crește de la zi la zi, o știe deja toată lumea. Însă ceea ce nu se discută este nesimțirea unor concetățeni, nesimțire care pare să nu se fi diminuat nici acum, odată cu situația în care ne aflăm.
Românii își aruncă gunoaiele pe fereastră
Odată cu măsurile semi-drastice luate la noi în țară și cu recomandarea autorităților de a ne limita ieșirile pe afară, românii n-au zis nu. Majoritatea a rămas prin case. De lăudat până aici. Până aici! Întrucât un alt fenomen a început să ia amploare odată cu izolarea în case: aruncatul pungilor de gunoaie de la fereastră, direct în grădina de la parter.
Asta în condițiile în care gunoiul conține de la absorbante, la șervețele, la mucuri de țigară, iar lista poate continua. Toate aceste mizerii fiind focare de infecție pentru cei nevoiți să iasă totuși pe stradă. Dar ce ne pasă nouă? Noi să fim bine în case! Cu tot cu stocul de ulei și de hârtie igienică.
Românilor încă le place să scuipe pe stradă
Cu toate că suntem în plină epidemie, românii par să nu se fi dezvățat de obiceiurile grobiene de a scuipa hârcâit pe stradă. Dar ce vorbesc eu? Dacă bolnavul confirmat cu noul coronavirus de la Matei Balș a binevoit să-și scoată masca și să scuipe medicii, îndraznesc să mă mir de gestul lipsit de orice urmă de bun simț al unuia care toată viața lui atât a știut să facă, bașca nici nu se crede infectat cu ceva?
Ceea ce am spus mai sus se aplică și celor ce-și aruncă gumele de mestecat în oricare alt loc decât la un coș de gunoi.
Lucrătorii de la salubritate, în primă linie
În România se poate spune că avem o serie de eroi, câteva categorii de oameni care sunt, oarecum, în primă linie atunci când vine vorba despre expunerea la COVID-19. Dacă despre polițiști, medici, pompieri, jandarmi, s-a tot vorbit, iată că despre lucrătorii la firmele de salubritate nu vorbește nimeni. Ei sunt cei care strâng gunoaiele după noi, ei sunt cei care spală străzile de scuipați, ei sunt cei care intră în contact direct cu pericolul. În timp ce noi azvârlim punga cu gunoi de la etaj, ei o adună și o duc acolo unde ar fi trebuit să o ducem noi.
Închei acest jurnal de bun simț aici cu speranța că măcar acum, în ultimul ceas, vom învăța să fim oameni. Dacă nu de voie, măcar de nevoie.
Citește și: Bunul simț, termen necunoscut multor români
