Trăim într-o lume în care avem nevoie, și-n 17 mai 2021, de Ziua Internațională împotriva Homofobiei, Transfobiei și Bifobiei. Avem nevoie de-o zi care să le reamintească ființelor umane din întreaga lume că poate n-ar fi rău să-și vadă de propria ogradă, iar în drumul lor prin viață să învețe că oamenii sunt, prin natura lor, diferiți, așadar trebuie tratați ca atare: cu blândețe și înțelegere.
Despre subiectul în cauză am mai scris și cu alte ocazii – cu sau fără ocolișuri, cu sau fără ecou. Însă dacă editorialul de astăzi reușește să convingă măcar un singur om, mă pot declara mulțumită.
Ce-i drept, nu-i ușor să-i schimbi pe oameni. În procesul lor de așa-zisă evoluție intervine educația, perpetuată din generație în generație, poate uneori și „cu ajutorul” valorilor religioase care, în mod absolut incorect dar intenționat, au decis la un moment dat, prin Evul Mediu, că setul de reguli e ăsta și sub nicio formă nu trebuie să ne abatem de la el.
Citește și: Interviu cu Antonella Lerca, prima femeie transgender din România care candidează pentru o funcție publică
Dar vezi, Evul Mediu s-a dus de sute de ani bune. Suntem în 2021, an în care avem la dispoziție biblioteci întregi virtuale care ne pot învăța de toate – numai să și vrem! Avem, de asemenea, știri care ne inundă din toate direcțiile cu relatări ale efectelor discriminării, ale urii și ale capului băgat bine „la cutie”. Cum am zis, trebuie să vrem să-i înțelegem pe cei ce nu sunt ca noi, majoritatea, iar ăsta e un lucru destul de greu de realizat. Nu atât timp cât propagarea urii aduce bani visteriilor diverșilor inși, pe sistemul „divide et impera”.
Pe 17 mai se sărbătorește renunțarea la ură
Desigur, pot înțelege că… nu poți înțelege cum funcționează o relație dintre două persoane de același sex. Nici nu trebuie să înțelegi. E suficient că înțeleg cele două persoane, că doar sunt viețile lor.
Tot ce trebuie tu să înțelegi este că relația dintre cele două nu te afectează pe tine cu absolut nimic. Și nici nu te implică. De ce? Pentru că, prin natura ei, relația e formată din două persoane, iar cele două locuri sunt deja ocupate. Firește, nu discutăm despre cazurile de poligamie, pentru că acelea sunt rare și nu definesc, sub nicio formă, standardele de viață ale persoanelor gay, transgender sau bisexuale. Așa cum nu definesc, de altfel, nici standardele de viață ale persoanelor heterosexuale.
Îți e teamă că normalizarea relațiilor dintre persoane de același sex s-ar putea să-ți „homosexualizeze” copilul? Ghici ce? Dacă, cumva, copilul tău va avea o cu totul altă orientare decât ai sperat tu, ori va decide să-și schimbe sexul, lucru acesta nu va avea nicio legătură cu nicio comunitate. El avea să se întâmple oricum, cu sau fără „explozia” de „globalizare” și de acceptate. Gay sau transgender nu devii, ci te naști. Fiindcă dacă era așa, în mod sigur n-ar fi existat niciun homosexual până în ziua de astăzi! E logică pură, luând în calcul lipsa de informație din trecutul nu foarte îndepărtat.
Iată aici câteva exemple care să te lămurească suplimentar.
Lasă-i pe ceilalți să-și trăiască viața așa cum cred ei de cuviință. Fiecare dintre noi are o sigură viață (din câte știm) și-ar fi mare păcat ca omul să-și irosească puținul timp avut pe Pământ trăind după regulile și standardele celorlalți. O vorbă celebră spune în felul următor (cu aproximație): „Trăiește-ți viața așa cum îți place, atât timp cât prin asta nu lezezi dreptul la viață sau fericire al nimănui!”.
Citește și: Trăim într-o lume în care dreptul la viața privată e o glumă cam proastă
