50 de ani de comunism n-au fost ușori pentru România. Cu toate astea, și-n zilele noastre, există nostalgici și propovăduitori ai stilului de viață demult apus, cei care s-ar întoarce în epoca „de aur” într-o clipită, dacă li s-ar da ocazia. Cu ei n-am să pot fi niciodată de acord, însă recunosc că îi înțeleg. De sindromul Stockholm scapi greu.
Am purtat discuții lungi și ample cu astfel de oameni. De fiecare dată am fost „închisă” cu argumentul vârstei mele. „Nu ai trăit în comunism, nu ai de unde să știi cum era”. Desigur, la Revoluție nu aveam prea mulți ani, însă de-atunci am citit, m-am documentat, astfel încât, în afara experienței pe care nu o am, să am toate datele problemei la purtărtor. Unde mai pui că, una dintre cele mai neplăcute amintiri din desaga personală are legătură cu o zi nesfârșită, petrecută la coadă… la ceva, alături de bunica mea.
Mă încred că voi, cei mai în vârsta ca mine, vă amintiți mult mai clar cum e să-ți pierzi ore bune, chiar zile, din viață, la o coadă, iar la capătul acesteia să se afle două cepe și-un os atât lustruit că-l puteai folosi pe post de oglindă.
Mi-am auzit-o inclusiv pe aia că nu toți anii de comunism au fost urâți, ci doar acum, pe la sfârșit. Așa o fi, nu vă contrazic. Însă dacă este să facem o medie între noi, românii, și restul Europei, cea necomunizată, ieșim pe minus rău!
Dincolo de sărăcia ultimilor ani, comunismul a lăsat urme adânci în psihicul românului. Urmele alea adânci s-au transferat, ca prin minune, prin ADN, celor de vârsta mea care, deși au trăit foarte puțin sub Ceaușescu, se comportă ca și cum ar fi făcut rost de o mașină a timpului.
Românului îi place, în continuare, să stea la coadă. Exemplele le vedem peste tot, în fiecare zi. Și tot lui, românului, îi plac valorile alea solide ale comunismului, acuzând lumea de astăzi că e prea depravată, comparativ cu vremurile alea bune, de dinainte de Revoluție.
Am o veste proastă pentru voi: tâlhăriile, violurile, pedofilia sau mai știu eu ce, se întâmplau și atunci! Știți ce era diferit în acele vremuri? Omul de rând nu ajungea să afle despre aceste orori, astfel că trăia cu falsa impresie că ele nu se întâmplă. Regimul se chinuia atât de mult să mimeze perfecțiunea încât făcea tot posibilul ca astfel de vești să fie trase sub preș înainte ca ele să ajungă la urechile cetățenilor. În locul lor se prezentau știri de tipul: măritul conducător a făcut, a dres, ce minunată e Republica Socialistă România!
Și mai am o veste proastă pentru voi: homosexualitatea exista și atunci. De vreme ce ea există încă de la începuturile omenirii (multele exemple din istorie o confirmă), ce vă face să credeți că și-a dat pauză 50 ani, cât pe teritoriul României s-a instalat comunismul? Din nou, nu se afla! Comuniștii aveau grijă ca orice persoană suspectată că ar avea altă orientare sexuală decât cea considerată normală, să fie băgată în beciuri, unde i se pierdea urma. Exista chiar și un articol de lege, în acest sens.
România lui 2021 nu e cu mult mai diferită decât România lui 1986, spre exemplu. Acum avem internet, aflăm mai repede ce se întâmplă, ce-i drept. Însă modul în care majoritatea populației interpretează informația, tot comunist a rămas.
Citește și editorialul: Administrația gălățeană face valuri
