Atunci când a fost gândit, D.G.A.S.P.C.-ul s-a vrut a fi o rază de lumină pentru persoanele aflate in suferință. Asta a fost cu mult timp în urmă. Astăzi D.G.A.S.P.C. Sector 1 este amintirea unei instituții care cândva aducea zâmbetul pe fețele celor greu încercați de soartă. Astăzi, când vrei să afli ceva, deschizi google-ul. Exact ce am facut și eu. Am avut curiozitatea să aflu ce face D.G.A.S.P.C. Sector 1.
Prima impresie pe care am avut-o a fost că site-ul instituției nu a mai fost actualizat de mult. Fals și adevărat în același timp. Secțiunea comunicate de presă este activă, ne spune la zi ce activități există (dar chiar și „sufletul siteului” este greu încercat de lene și dezinteres. Cu câteva fraze aruncate nu poți să pari viu). Restul siteului însă îți dă senzația de vechi, de uitat, de neimplicare și total dezinteres.
Anul 2020 pare să fie ultimul în care Direcția a avut activitate. Tot din anul 2020 datează și ultima informare cu privire la numărul total de posturi care deserveau persoanele instituționalizate – 2.260. Se pare că Direcția avea activitate intensă iar de bieții oameni, cineva se îngrijea. Acum, din site, totul pare gri și trist.
Citește și Florin Vasile Giosan, directorul administrativ D.G.A.S.P.C. Sector 1 nu este interesat de copiii instituționalizați
Dar realitatea e mai gri și mai urâtă decât siteul
Mi-am alocat o zi în care să văd cu ochii mei dacă în teren lucrurile stau altfel. Am ales să fac o vizită incognito la sediul din Șos. București-Târgoviște. De ce? Pentru că era zi de mare sărbătoare pentru ortodocși iar acolo este și o biserică și un cămin de bătrâni. Era ocazia perfectă să stau de vorbă cu ei, să aflu amănute. Țeapă! Biserica era închisă! Pe porțile bisericii era un mare lacăt. L-am întrebat pe paznic (căruia îi cer scuze, acum, aici) de ce nu e biserica deschisă? A dat din umeri a neștiință.
În curte erau două autocare care păreau părăsite. Cu aceste autocare, în urmă cu ceva ani, seniorii și copiii cu dizabilități erau duși în excursii și tabere, erau scoși din rutina zilnică, socializau, râdeau, uitau pentru un timp de grijile zilnice. Se pare că șefii instituției au alte priorități în zilele astea, și anume de a face frumos în fața primăriței, poziția ghiocel, înțelegem, că este cea preferată întrucât, o vorbă veche spune că, „capul plecat sabia nu-l taie”. Dar asta era valabilă cu turcii, așa că, grijă mare, ghiocei!
Bătaie de joc pe banii comunitații
De cum intri în spațiul D.G.A.S.P.C. Sector 1 din Șos. București Târgoviște te întâmpină o alee lungă printre copaci. Starea ți se schimbă în bine aproape instantaneu. Biserica, puțin mai in față, are un aer de vechi și te-ai aștepta ca in zi de mare sărbătoare să fie deschisă, să auzi slujba și să vezi bătrânii în jurul ei. Pentru că da, acea biserică este în curtea D.G.A.S.P.C. Sector 1 și ar trebui să deservească acel cămin de bătrâni. Dezinteres total, și din partea preotului, și, evident din partea administrației D.G.A.S.P.C.
În fața mea se văd două autocare ruginite, lovite, nepornite de ceva ani. Cândva, când administrația sectorului 1 avea grijă de seniorii și copiii cu dizabilități sau instituționalizați, le-a achiziționat și le-a pus la dispoziția D.G.A.S.P.C. Sector 1.
Din păcate în ultimul an, „autocarele bucuriei” zac în curtea centrului de la Străulești, unde au fost lăsate să ruginescă de către directorul administrativ al D.G.A.S.P.C. Sector 1, Florin Vasile Giosan, care nu le-a mai făcut ITP-ul, reviziile, tahografele sau orice altă intervenție de întreținere. Autocarele stau pe dreapta, din cauza neștiinței și a lipsei de empatie, plus a indiferenței. Posibil ca reaua voință sa fie și ea prezentă. Din nou, Florin Vasile Giosan este personajul principal și, din păcate, nu unul pozitiv.
Doamnă Primar, știm că de la înălțimea salariului lunar (care pentru alții înseamnă veniturile pe șase luni) pe care Florin Vasile Giosan îl încasează e greu să înțelegi aceste „prostii” dar poate îl convingeți dumneavoastră să își aplece fața spre nevoile celor pe care ar trebui să-i servească și să le readucă bucurie în suflet, prin repunerea în funcțiune a autocarelor, poate îi explicați dumneavoastră cum e cu empatia (eee, glumesc) și cu lucrul cu oamenii (iar glumesc), cu munca in administrație (ok, iar am glumit)… Știm însă cât venin se va revărsa (din nou) asupra noastră și nu ne facem iluzii că ceva se va schimba în bine. Nu are cum să se schimbe în bine atât timp cât Primarul, parcă, în loc să construiască ceva, orice, distruge, pas cu pas, tot sectorul.
Concluzia? Vasile Giosan, acest personaj arogant ar trebui schimbat din funcția pe care cu ardoare și-a dorit-o și dus acolo unde lipsa de empatie, dorința de a face lucruri bune pentru comunitate să nu fie necesare. Chiar așa…unde?
O altă mașină pe care Florin Vasile Giosan a lăsat-o să „moară” este un Ford Transit de 8+1 locuri, dotată cu rampă pentru persoanele cu dizabilități. Mai mult, din informațiile noastre, se pare că a casat-o întrucât i s-a stricat cardanul și a refuzat să o mai repare. Mașina era folosită la transportul copiilor cu dizabilități și avea numărul de înmatriculare B 19 CWE.
Și totuși, am o dilemă – Florin Vasile Giosan este în Primăria sectorului 1 de pe vremea lui Chiliman, deci, de mult. Cum a reușit să nu fie dat afară atâta amar de vreme? Nu-mi vine în minte decât un răspuns – Cum e turcu-i și pistolul!
