Când preoții sunt preoți, și nu oameni de afaceri
Nu am fost niciodată vreo împătimită a celor sfinte. Respect credințele oamenilor și fac asta indiferent de religie: catolic, ortodox, budist, shintoist, și așa mai departe. Dacă e să mă întrebi pe mine, cu toții suntem liberi – sau cel puțin așa ar trebui să fim. Liberi să facem ce vrem, atât timp cât ceea ce facem nu atentează la bună starea ori libertatea altcuiva. Și nu în ultimul rând, liberi să credem în ce vrem, atât timp cât asta ne aduce liniște sufletească. E o libertate pe care omul ar trebui să o prețuiască și să o folosească în folosul său, nu în detrimentul altuia.
Tocmai din acest motiv, astăzi am să vă prezint cazul preotului Mănăstirii Cașin, pe numele acestuia Gabriel Cazacu. Nu, preotul nu deschide biserici, nu se milogește miorlăit autorităților pentru a-l lăsa și pe el să facă un Paște mic. Preotul Gabriel Cazacu își sfătuiește enoriașii să stea acasă și să prețuiască viața. Nu de alta, însă viața este cel mai de preț dar pe care îl putem primi, fie că-i de la natură, de la Dumnezeu, ori de la Zeus.
Preoții care contează
Și uite-așa își câștigă preotul Cazacu dreptul de a fi numit „părinte”:
„Este Vinerea Mare, o zi sfântă, de post, în care foarte mulţi credincioşi nu mănâncă nimic şi aproape că nici nu beau apă. (Anul acesta) Noi le ducem credincioşilor sfintele Paşti care a fost binecuvântat de noi în biserică şi îi rugăm să rămână acasă, să preţuiască viaţa, îi rugăm ca în aceste momente să fim solidari şi să înţelegem că dacă rămânem acasă, alegem viaţa. Aşadar, dragii mei, preţuiţi această viaţă, care este dar de la Dumnezeu! (…) Sunteţi în gândurile noastre, vă asigurăm că sunteţi în rugăciunile noastre. Vă rugăm, aprindeţi candela acasă, aprindeţi un pic de tămâie, stropiţi casele cu un pic de agheasmă şi rugaţi-vă!”, le-a transmis credincioşilor părintele Gabriel Cazacu, de la Mănăstirea Caşin.
Citește și: Patriarhul Daniel, religia, bunătatea și ipocrizia
