Critica este evidentă, Popescu Piedone exprimându-și nemulțumirile față de atitudinea și comportamentul lui Cîrstoiu. Discursul Primarului este un contrast între eforturile lui de a îmbunătăți condițiile comunității, simbolizate și prin munca fizică fără de care nu ar fi posibilă spre exemplu amenajarea unui parc, și atitudinea pasiv-suficientă doctorului Cîrstoiu.
”Salut, oaie!
Îți vorbește Peppa Pig!
Oaie, aud că, de la o vreme, îți tremură genunchii în vis și te trezești mereu speriat de-o ROABĂ.
Nu-s prelat, să-ți recomand mătănii…
Nici vraci nu sunt, să-ți tulbur jurământul..
Dar vreau să te ajut prin câteva rânduri:
Oaie, mă rog la Bunul Dumnezeu să le dea sănătate, imunitate la stafilococi și putere financiară pacienților care ajung, de nevoie, în spitalul tău și în clinica ta!
Eu, ca gospodarul primăvara! Cu roaba, cu lopețile prin cartiere… Treburi comunitare, “finule”.
Nu mai țuguia năsucul când mă vezi cu roaba prin oraș! Poate că d-aia visezi roabe…!
Că ditamai parcul ăla din fața spitalului, cu roaba, cu sapa și cu lopata l-am făcut mare bijuterie!
Dacă nu roboteam cu roaba, măi oaie, vedeai și acum lângă spital tot buruieni, gunoaie și șobolani!
Lasă mulțumirile și smiorcăiala, oaie, că doar nu ți-am făcut parcul cadou!
Să-l stăpânească oamenii, sănătoși, să n-aibă parte de tine în viață!
Oaie, aud că m-ai sunat cu taxă inversă, acum o vreme! M-ai pârât la televizor și te-ai victimizat că nu ți-am răspuns?
Oaie, ține minte: nu obișnuiesc să răspund la numerele necunoscute!
Află însă despre mine că sunt bine și am prieteni mulți!
Nici frumos până la douăzeci de ani n-am fost, nici cuminte până la treizeci și nici bogat până la șaizeci nu m-am făcut, vorba aia!
Dar sufletul mi-e tânăr și inima zglobie! De-ți par bătrân, atât îți spun: ca tine, doar dacă strănut, spulber, pe zi, peste o mie!
La epilog, îți adresez, oaie, una aromată ca rahatul:
Halatul? Cât e, “finule”, halatul?
Primarul tău general, PIEDONE
(doctor în Administrație Publică Locală )”
