Aurul poate duce la turism și turismul poate fi de aur. Se întâmplă în Munții Apuseni și este o meserie veche, o meserie grea, dar o meserie nobilă. Inginerul geolog Georgeta Dulgheru ne spune o altă poveste despre aurul României. O poveste la limită, între legendă și adevăr. Între simbol al bogăției și turism accesibil oricărei pături sociale.
A lucrat timp de 15 ani la mină, a învățat, a explorat, iar în 2006 a decis să pună bazele unui proiect: ”Casa căutătorului de aur”.
Casa căutătorului de aur, din satul Stănija, reprezintă locul unde legendele prind viață. Și unde prinde contur și un altfel de turism. Poți căuta și poți găsi aur în râu. Se numește aur aluvionar, poate fi real sau înșelător. Și, până la urmă, doar curiozitatea contează. Și activitatea în sine, nouă și mai puțin cunoscută în România.
Cât aur putea găsi un căutător care folosea şaitrocul? „Depindea de noroc, puteau să muncească mult într-o zi şi să nu găsească nimic. Sau, cu puţin noroc, puteau găsi câteva grame, în câteva ore. Până la urmă era vorba de locul ales şi de flerul aurarului, ca în orice meserie, ca orice meşteşugar. Pe la jumătatea secolului trecut, căutătorii de aur mergeau peste deal, la Abrud, şi duceau ceea ce au scos, iar la schimb primeau produse pentru familie, alimente”, răspunde Georgeta Dulgheru.
Și, pentru un plus de poveste, în curtea casei, Georgeta Dulgheru a amenajat un loc cu exponate de minereuri care pot fi găsite în zonă. Este vorba de uneltele folosite de aurari. Este un plus de legendă pentru vizitator. Și de o imagine pe care turistul o poate avea. De trecut, de prezent și de viitor. De încercare, de visare și de conturul unui nou hobby.
„Se pot caza aici turiştii interesaţi de frumuseţile zonei. Chiar dacă acum nu se mai poate merge pe Valea Maliţei, demonstraţiile despre cum se căuta aurul aluvionar se pot face la ‘Casa căutătorului de aur’. În timp, aici am mai dezvoltat o colecţie mică de flori de mină specifice zonei, unelte de minerit, bibliografie. Nu lipsesc legendele zonei sau produsele locale. Apoi, domnul Ioan Cătălina, o legendă a locurilor, ne spune despre cum se căuta aurul acum mai bine de 50 de ani, când a învăţat de la bunicul lui. Nu pleacă nimeni fără să fi învăţat ceva şi toată lumea pleacă mulţumită”, spune inginerul geolog.
”Nu ar fi rău să existe şi în România permisiunea de căutare a aurului aluvionar ca un hobby. Ar fi o premieră la noi. Este un fel de activitate pe care şi-ar dori-o atât românii, cât şi străinii, din ceea ce am constatat de-a lungul anilor. Străinii vin chiar cu lecţia învăţată, pentru că în alte ţări se poate, cum este Spania, Elveţia, Germania, Belgia, Olanda şi în SUA.
Este o formulă care presupune o înscriere în acest circuit la un for local. Anunţă ce vor să facă şi plătesc o taxă care le permite să umble pe vale pentru un timp sau pentru o anumită suprafaţă. Dacă găsesc aur, să existe o formă prin care să se poată justifica şi să anunţe ca vor face cu el. Ar fi un fel de turism minier, care să includă şi această ramură”, a adăugat Georgeta Dulgheru.
Meseria devine hobby, aurul devine relaxare, iar legendele devin adevăruri. E simplu, atât timp cât ne păstrăm spiritul aventurii viu. Și atât timp cât prețuim timpul, mai mult decât prețuim aurul.
Citește și: La pas pe prima stradă smart din România (Galerie foto)
