Sunt român, am 40 de ani și sunt turmentat. Mă simt amețit de opțiunile mele ca alegător, sau mai degrabă de lipsa lor.
Votul este deseori incomod, consumă mult timp și poate părea chiar inutil. Este costisitor din punct de vedere personal. În funcție de locul în care votezi în ziua alegerilor, este posibil să trebuiască să renunți la activități la care tânjești de mult timp,
să stai la cozi infernale sau să învingi vremea neprietenoasă, știind tot timpul că șansele ca votul tău individual să facă diferența dintre alte milioane exprimate sunt aproape zero.
Unii văd votul ca o formă de altruism sau poate ca pe un comportament obișnuit, împinși de la spate de panouri stradale și de reclame politice. Alții spun că votul poate fi o formă de egocentrism, deoarece votând, determină probabil și alte persoane care favorizează același candidat sau partid să voteze la rândul lor – un mecanism numit „iluzia alegătorului”. Oameni fiind, ne exprimăm sentimentele, gândurile sau ideile în special în scris, artă, muzică sau dans. De ce nu și votând?
Se spune că poți măsura o civilizație după arta pe care o creează și cum se îngrijește de copiii și de bătrâni ei. Eu, eu votez pentru copilul meu, și al tău…
Tu, tu ar trebui să votezi și pentru că ignoranța unui alegător afectează securitatea tuturor. Mai apoi pentru ca poți! Trăiești într-o aparentă democrație. Conform Constituției ai dreptul și vrei să fi auzit pentru că votând adaugi forță vocii ce te reprezintă. Nu în ultimul rând, ai o obligație morală față de familia ta și de comunitatea în care trăiești; sau ar trebui să ai.
Totuși, ce votez?
„În România lingușirea și hoția sunt virtuți”
Dincolo de clișee, uitându-mă la oferta electorală, mă simt prizonierul sufragiului universal de tip sovietic. Suntem în 2020 și aș vrea să spun că ipocrizia politică în România mă surprinde.
Când în mediul tău participi la discuții de politică, laitmotivul cel mai des întâlnit este: „Toți ne mint că vor să construiască, să facă investiții și să rezolve probleme de infrastructură, sănătate și educație; toți sună la fel.” Sunt convins că nu toate discuțiile au aceeași evoluție, asa cum nu toată lumea privește eșecul ca pe o deconspirare a unei naturi imperfecte. Da, dacă prostia ar valora greutatea ei în aur, atunci eu vreau drepturi de foraj pentru capetele politicienilor români. Dar nu văd eclectismul ca substitut pentru rigoarea intelectuală.
Dezbrăcata de inhibiții, principala caracteristică a politicilor publice cat și a alegerilor este noțiunea de interes personal. Politicienii au interesul de a fi aleși și de a rămâne în funcție. Interesul alegătorului este legat de nevoile personale și urmărirea unei ideologii. De asemenea, oamenii răspund politic la schimbările în bunăstarea lor financiară.
Alege să votezi conform propriului tău interes, este un lucru cât se poate de normal și nu exclude calitatea de a fi om.
„Norocul e prea puțin și lumea prea multă”
Vârsta, educația, sexul, starea materială, religiozitatea și mediul de rezidență sunt variabilele independente ale modelului de comportament electoral. Unii specialiști consideră identificarea candidatului sau a partidului de către alegător, ca o formă de identitate socială, în același mod în care o persoană se identifică cu un grup religios sau etnic. Această identitate se dezvoltă devreme în viața unei persoane, în principal prin influențe familiale, de educație și sociale. Eu cred că putem evolua.
După săptămâni de campanie, electoratului i se va cere să aleagă. Alegerea partidului sau a candidatului care reflectă cel mai bine valorile noastre este importantă, dar mai important este dacă credem sau nu că pot realiza cu adevărat ce au promis.
Ascultă oamenii cu adevărat politicienii înainte de a decide cum să voteze? În contextul actual, emoțiile pot juca, de asemenea, un rol critic în toate acestea. Frica și furia. Părinții speriați și dezamăgiți de organizarea deschiderii noului an școlar și cetățenii afectați de criza financiară au din nou motive să-și reconsidere încrederea, deja mică, acordată politicienilor.
În final, nici un alegător nu merge la urne crezând că votul său unic va afecta rezultatul. Cu toate acestea, comportamentul aparent fără sens al unui individ, în ansamblu, devine destul de semnificativ. Alegerile sunt determinate de oamenii ce se prezintă la vot. Nu lăsa totul în seama norocului, mergi la vot!
