Înmormântările la români: pâine, circ, prosoape și bani.
Mi-e greu să fac un inventar al tuturor celor trebuincioase la o înmormântare. Iar asta dintr-un motiv foarte simplu: la ortodocși, tradițiile se invetează ad-hoc, iar marii inventatori sunt românii, cei care, din exces de zel bisericesc, nu reușesc decât să-și îngreuneze suferința, în loc s-o aline. Cu voie sau fără de voie, așa cum zice preotul.
O înmormântare în zilele noastre presupune un exercițiu de memorie asemănător cu cel pe care îl suportă un student la medicină. O grămadă de termeni pe care, dacă nu ești prea dus pe la biserică, n-ai cum să-i înțelegi. Plus „prosoape, batice, dolii, perne, pături, farfurii cu mâncare pentru ăla și ălălalt, bani acolo, bani dincolo”. Și-apoi, înclin să cred că nici măcar unui om care „le are” cu cele bisericești nu îi este prea ușor, în astfel de situații, de vreme ce tradițiile de înmormântare diferă de la regiune la regiune și chiar de la sat la sat, de-ai putea să juri că există câte-o Biblie pentru fiecare localitate din România.
Sub imperiul bunelor intenții, dacă ți se întâmplă să organizezi o înmormântare, fiecare își va da cu părerea și tot fiecare va deveni specialist în cele „ortodoxe”. Ba chiar, recent mi-a fost dat să aud că o pomană nu e pomană adevărată dacă în pachetul cu mâncare nu strecori sfânta bancnotă de 100 lei.
Felicitări, Preafericite! Ți-au urmat exemplul cu… sfințenie. Dintr-o dată, în România lui 2021, banul nu mai e ochiul dracului, fiind social accetabil să-l dai de pomană. Scump să trăiești, și mai scump să mori!
Recunosc că mă aștept ca, pe viitor, pomenile să se desfășoare în felul următor: „Pentru a primi pomana, vă rugăm să trimiteți un mesaj care să conțină datele dumneavoastră de Paypal. Doamne ajută!”. Vi se pare ieșit din comun? Primul pas a fost deja făcut de ÎPS Teodosie.
Înmormântările sunt inevitabile. Nimeni nu trăiește veșnic, oricât ne-am dori să-i avem pentru totdeauna alături pe bunici și pe părinți. Cu toate astea, atunci când tragicul moment vine peste noi, poate n-ar fi rău să nu ne mai complicăm existența cu tradiții inventate care nu ne fac bine nici nouă, însă nici celui plecat dintre noi.
În câțiva ani, nimeni nu-și va mai aminti orocum că n-ați făcut copacul, că n-ați pus suta de lei în pachetul cu pomană, ori că ați dat groparilor pătura aia pe care o cereau și pe care le-ați dat-o, ca să nu „vă râdă lumea”.
De trăit, nu trăiești cu „lumea” în casă. Așadar, lasă gura lumii să zică ce-o voi. La sfârșitul zilei ești tu, împreună cu suferințele și amintirile tale. Ele îți vor ține companie și tot ele îți vor deveni prietene.
Citește și editorialul: Chirica a venit cu miresele lui Frankenstein la mormântul Otiliei Cazimir
