ÎPS Teodosie, caz în care nu știați la cine mă refer în titlu, pare să nu priceapă exact ce se întâmplă cu lumea din jurul lui. Și nu numai cu lumea din jurul lui, ci cu lumea întreagă, de altfel. Dacă e să mă întrebi pe mine, marea majoritate a popimii de lux oricum nu prea a priceput vreodată cum stau lucrurile în lumea reală, adică dincolo de portierele mașinilor scumpe pe care le au în dotare. Conceptele de bunătate și de dărnicie le sunt, din păcate, străine multora dintre ei. Dar nu-i nimic! Atât timp cât oamenii se duc la biserică, noi mergem înainte – cu sau fără coronavirus. Cutia milei să pocnească de belșug, că-n rest, le-om rezolva noi pe toate! Și nu care-cumva să vă pună Belzebut să veniți în sfânta casă a lui Hristos cu lumânări de-acasă, că vă ia mama naibii pe toți și vă duce direct în Iad, exact ca-n Vechiul Testament.
Pentru că da, dacă e să-i urmărești… povețele lui nenea Teodosie, mult prea auritul și de pușcărie scăpatul, mai-mai c-ai zice că-ți vorbește cu citate din Vechiul Testament, pe vremea când Dumnezeu era ceva mai rău, mai răzbunător și mai dătător de molime peste cei ce îndrăzneau să se pună de-a curmezișul religiei. După aia au venit băieții cu Noul Testament și l-au mai îmblânzit pe bătrân.
Din lungul șir de sfaturi și pilde, recunosc că două dintre ele mi-au captat atenția, mai ceva ca paiul din ochiul vecinului:
- „Această boală contagioasă este o bătaie a lui Dumnezeu, aşa cum spune rugăciunea, pentru păcatele noastre. Trebuie să căutăm înăuntru nostru şi să găsim resursele ca să îi aducem căinţa şi mulţumirea noastră. Chiar dacă ne-a dat acestor bătăi, ne rugăm să nu ne dea morţii ci să ne lase vreme de căinţă.”
Cum ar veni, ceea ce încearcă fostul aproape condamnat să zică este că Dumnezeul ăla bun, milos și iertător, practic nu există. Cum am îndrăznit să călcăm un pic pe bec, cum ne-a articulat! Și știți ce? Dacă-i așa, se pare că Teodosie a semnat vreun soi de contract de imunitate cu acesta. Altfel nu-mi explic cum de e în continuare aici, nelegat, dându-ne sfaturi din turla de fildeș a mitropoliei Tomisului, iar Dumnezeu își varsă frustrarea tot pe noi, ceilalți.
2. „Arhiepiscopia noastră trimite ajutoare la aceşti oameni.”
Nu știu dacă ați văzut Pulp Fiction, dar dacă ați văzut, puteți să începeți să vă închipuiți că atunci când am citit această de-a doua declararație a lui ÎPS Teodosie, am început să mă mișc confuză de mai-mai că m-ai fi confundat cu Travolta în celebra scenă a filmului mai devreme menționat. Unde-s ajutoarele, Teodosie? Care oameni? Probabil tot ăia pe care-i înfrățeai dându-le să lingă aceeași linguriță împuțită de împărtășanie, declarând cum că Dumnezeu e bun și păzește și că nimeni nu o să păteașcă nimic? Și dacă tot suntem la subiect, care Dumnezeu bun? Tot ăla care de fapt e rău și se răzbună pe noi, niciodată pe tine, aruncând cu covizi peste noi?
Teodosie, tată, lasă-i pe alții să dea sfaturi. Tu nu ești acreditat să o faci!
Citește și: Când un preot știe totul despre coronavirus
