Oamenii străzii, cei de care uită toată lumea
Nu mai e niciun secret, trăim în momentul de față timpuri destul de tulburi și de haotice. Timpuri ce-ar putea, cel mai probabil, să nu fie atât de tulburi și de haotice, dac-am ști cum să ne gestionăm mai bine acțiunile. Însă pe cine să condamni? Nimeni nu s-a mai confruntat vreodată cu așa ceva pe timpul vieții lui – nici măcar politicianul, ce să mai zici de omul de rând cel ignorant? Nu e ca și cum are cineva vreo diplomă de doctorat în gestionarea situațiilor de criză provocate de pandemii.
Tocmai de-asta, politicienilor din administrație le scapă aspecte, fac greșeli, repetă greșeli și se fâstâcesc în luarea deciziilor. Și nici cetățenii nu-i ajută. Ba închidem granițele, ba stai așa că mai avem români pe-afară și trebuie să-i aducem în țară. Ba mărim pedepsele pentru zădărnicirea combaterii bolilor, ba habar n-avem cine și pe unde e infectat cu coronavirus.
Acestea fiind spuse, nu că le-am fi rezolvat noi pe toate, dar cu oamenii străzilor ce ne facem? Pe ei cine îi ajută? În toată vâltoarea asta și-n toată agitația, în goana noastră după spirturi, dezinfectanți, măști și mănuși, ne-a scăpat din vedere o categorie de populație extrem de expusă la pericolul infectării, cea a oamenilor fără casă, fără masă, fără condiții minime de igienă.
Ei n-au de unde să știe ce se întâmplă. Ei nu au Facebook, nu au televizoare și nici oameni cărora să le pese de ei pentru a-i anunța că lumea noastră s-a schimbat cât timp ei își căutau un loc ferit unde să doarmă. Oamenii străzii continuă să supraviețuiască așa cum știu cel mai bine, în singurul mod în care pot, de altfel: căutând printre focarele de infecție aruncate de noi pe la ghene, cerșind prin autobuze și pe la cozile de pe la brutării. Ei n-au nicio vină că nu știu.
Apel către autorități
Drag Guvern, dragi politicieni, dragi primari și alți oameni de prin administrații,
Nu uitați de oamenii străzii. Faceți un efort ca să-i găsiți, asigurați-le condiții de igienă, testați-i dacă considerați necesar și izolați-i și pe ei! Nu numai noi avem nevoie de protecție, ci și ei au! Iar dacă vieților lor vi se par nesemnificative, dincolo de componenta morală, măcar gândiți-vă la cea logică, în care orice om poate deveni un focar de infectare. Coronavirus nu ține cont de statutul tău social, Coronavirus te pândește și te ocupă acolo unde te găsește, indiferent cine ești.
Apel către cetățeni
Nu transformați această informație revelatoare într-o mare și urâtă vânătoare de vrăjitoare, pentru că nu asta e ideea articolului. Iar dacă cumva vă vine vreo asemenea idee sinistră, amintiți-vă că singura diferența dintre voi și ei e dramul de noroc pe care voi l-ați avut născându-vă în altă familie, în alt loc și-n alte condiții. Se spune că-n viață îți mai faci norocul și cu mâna ta – posibil că-i adevărat – însă nu mereu: poveștile auzite de-a lungul timpului m-au convins că uneori, oricât te-ai da tu peste cap să devii cineva în viață, se va găsi oricând altcineva care să vină și să-ți pună piedică. Am întâlnit pe străzi fii ai cuiva, părinți ai altcuiva, bunicii tuturor.
Pentru ei, pentru noi, să-i ajutăm!
Haideți să nu ieșim din toată pandemia asta mai urâți la suflet decât eram deja. Nu știu despre voi, dar eu tare mi-aș dori ca atunci când se termină totul să pot să trăiesc cu mine și cu deciziile luate în toată această perioadă.
Citește și: Jurnal de bun simț pe vremea lui COVID
