Zilele trecute, Federația Europeană de Handbal (EHF) a stabilit grupele din runda preliminară, a Europeanului din această iarnă a lui 2020 (competiția este programată în perioada 3 – 20 decembrie, în Danemarca și Norvegia). Spunem cu bucurie că printre cele 16 naționale, ce-și vor disputa coroana Europei, se află și cea a României, condusă, în sfârșit, de un cuplu de tehnicieni autohtoni, alcătuit din Bogdan Burcea și Robert Licu.
Cu 10 ani în urmă, Ionela Stanca, Mica Brădeanu și Cristina Neagu urcau pe treapta a treia a podiumului, după un meci nebun cu însăși selecționata țării gazdă, Danemarca, și condus admirabil de cele două surori arbiter din Franța, Charlotte și Julie Bonaventura. A fost 16-15 la final, pentru România, cu un dramatism rar întânit, pe perioada celor 60 de minute – și pe lângă bronzul din medalii, delegația noastră a mai avut un motiv de bucurie, pentru că cea mai valoroasă handbalistă a sa, Cristina Neagu, devenise și golgetera Europeanului.
Amintiri frumoase, de care ne bucurăm și pe care le dorim repetate și în acest sezon. Și revenim la grupele decise de EHF, pentru iarna lui 2020, unde naționala noastră a fost repartizată în Grupa D, alături de Norvegia, Germania și Polonia. Și apelăm din nou la amintiri, pentru că sunt din nou motive de bucurie – la Europeanul din 2018, am mai întâlnit Germania și Norvegia, adversare pe care le-am învins chiar fără problem: 29-24 cu Germania și 31-23 cu Norvegia. Sigur, în fazele avansate ale competiției din 2018 ne-a cam pierdut busola și am pierdut meciul din semifinală, 22 – 28 cu Rusia, cât și cel pentru medalia de bronz, 20 – 24 cu Olanda.
Ionela Stanca 
Oana Manea 
Talida Tolnai
Anul acesta jucăm pe aceleași arene ca în 2010 și cu aceiași adversari ca în 2018 – sigur, datele s-au mai schimbat un pic, pentru că din echipa de atunci n-a mai rămas decât Cristina Neagu. Nu mai sunt Tolnai, Nechita, Ardean Elisei, Stanca, Fiera, Geiger, Brădeanu, Chintoan, Han, Manea, Paraschiv, Smedescu, Șoit, Tivadar și Moldovan, handbaliste de o calitate excepțională, generații pe care cu greu le vom mai întâlni în sportul românesc.
Poate n-ar trebui să ne entuziasmăm așa tare, pentru că naționala noastră vine după un scandal de proporții – mă gândesc la comportarea lamentabilă a echipei, la Campionatul Mondial din 2019, din Japonia, unde fetele noastre au pierdut cele mai importante trei partide, ratând accederea în Main Round-ul competiției. A fost 16-31 cu Spania, 26-27 cu Muntenegru și 27-28 cu Ungaria, tehnicianul de pe banca noastră, suedezul Tomas Ryde, ridicând neputincios din umeri. Și dacă mai adăugăm și dopajul cu laser intravenos de la Corona Brașov, fapt care a dus la absența din lotul tricolor a Elizei Buceschi, a Dariei Bucur și a Cristinei Laslo, avem imaginea unei naționale manageriată prost, de oamenii din Federația de Handbal. Poate după această pandemie să fie altfel, ba chiar avem pretenții și de la noii antrenori, Burcea și Licu, pe care îi știm ca pe niște tehnicieni capabili și autoritari. Să vedem!
