Numeroasele discuțiii care au fost în spațiul public cu privire la subiectul educație sanitară/sexuală, de altfel încă tabu pentru societatea românească, dar mai ales cazurile în care minori sub vârsta de 10 ani sunt abuzați sexual ori emoțional ne fac să credem că este nevoie în primul rând de educație.
Și nu doar educația copiilor, cât mai ales a adulților. Și aici nu vreau să fac referire doar la educația sanitară, ce în opinia mea o include și pe cea sexuală, ci și la cea legată de lucruri concrete din viață – legislația muncii, câteva noțiuni financiare (pentru a evita „creditele doar cu buletinul”) și de ce nu drepturile omului: ale copilului în raport cu adultul, ale civilului în raport cu autoritățile.
Revenind la ideea de început, cu puterea de a spune „nu”, este mai mult decât important ca minorii, în special cei până în 14 ani, să știe când se află în pericol de a fi abuzați fizic, ori mai rău, chiar sexual, să știe care este limita între o îmbrățisare inocentă și una ce se află la un pas de un abuz.
Educația, importantă pentru o societate sănătoasă
Îmi vin în minte acele mătuși pe care le vezi „din Paște în Crăciun” și care consideră că este obligatoriu ca cei mici să le accepte toate toane, de la a fura un pupic, până la a face lucru care juniorilor nu doar că nu le place, dar îi și pun în situații delicate.
De asemenea, gându-mi fuge la două cazuri de fetițe abuzate (ambele cu vârste în jur de 10 ani), și așa cum stă bine românului, le consideră pe ele ca fiind vinovate, nu victime. Una dintre fetițe a fost molestată într-un parc din Cluj, ziua în amiaza mare, și o singură persoană, femeie ce se afla acolo cu copilul ei, a luat atitudine și a apelat 112. Poate dacă părinții/tutorii acelei copile o învățau să nu interacționeze cu străinii nu ar fi ajuns în situația aceasta.
Al doilea caz, ce pe mine m-a terifiat, este referitor la o altă copilă, ce nu doar că a fost violată de trei adolescenți (cu vârste între 13 și 15), ci a fost și „vedeta” unui film porno, căci minorii nu s-au mulțumit să o violeze, ci au și filmat întreaga acțiune, pe care apoi au postat-o pe rețelele de socializare.
Este nevoie de mult discernământ, dar mai ales de puterea de a spune „nu”, indiferent de recompensele cu care cineva este ademenit. Și poate dacă fiecare ar înțelege consecințele faptelor sale, am reduce multe dintre neregulile ce ne înconjoară. Și da, este nevoie de o bună colaborare între școală și familie, căci doar așa putem avea o societate sănătoasă.
Citește și editorialul: Aviz pupăcioșilor de carieră: eliminarea măștii în spațiile publice nu înseamnă reluarea „simpaticului” obicei de invadăre a spațiului personal al celorlalți!
