În cursul zilei de ieri, o informație potrivit căreia Alexandru Rafila ar fi fiul unui torționar comunist spărgea internetul în două. Dorind să afle dacă informația este sau nu adevărată, o serie de publicații au încercat să-l contacteze pe acesta. Dacă ieri, Rafila refuza să dea un punct de vedere, astăzi acesta dă cărțile pe față și recunoaște că, într-adevăr, tatăl acestuia a făcut parte, la un moment dat, din Securitate, afirmând în egală măsură că informațiile prezentate în cadrul emisiunii Memorialul Durerii nu ar fi „obiective”.
„În primul rând că filmul respectiv, Memorialul Durerii, cu tatăl meu nu a fost obiectiv. Pentru că, dincolo de lucrurile pe care el le-a făcut și cu care eu nu sunt de acord – adică, în mod evident, apartenența la Securitate în acea perioadă, din punctul meu de vedere, este un lucru absolut condamnabil – a pus în paralel un film despre uciderea unor țărani din județul Arad. Acel lucru s-a întâmplat după două luni și jumătate după ce tatăl meu fusese exclus din Securitate, dat afară din PCR, el era membru de partid. Iar tatăl meu ulterior a avut de suferit, a fost exclus din Facultatea de Medicină timp de șase luni, pentru că a fost considerat un element dușmănos”, a explicat Rafila, pentru B1 TV.
De asemenea, acesta este de părere că „A fost un atac concertat, în mod evident, și e legat de opțiunea politică pe care am avut-o”.
Este Alexandru Rafila vinovat pentru că e fiul tatălui său?
Cu siguranță, nu. Nimeni nu își alege familia, fie că vorbim despre o familie bogată, una săracă sau una în care tatăl a fost un cunoscut torționar al epocii comuniste. Familia este ca un premiu la loterie. Uneori ai noroc, alteori, nu. Astfel, Alexandru Rafila nu se face vinovat de faptul că s-a întâmplat să fie fiul presupusului torționar cu același nume.
Cu toate astea, Rafila candidează la o funcție publică în Parlament, din partea PSD, ceea ce face ca lucrurile să se schimbe puțin, în contextul dat. Omul, votantul de rând, are dreptul de a ști pe cine votează și are dreptul să aleagă dacă pune ștampila pe Alexandru Rafila sau nu. Până astăzi, Rafila a omis să răspundă întrebărilor, probabil din pricina anticipării reacției publice. Iată greșeala lui: prelungirea momentului de recunoaștere a adevărului evident, deja girat de mult prea mulți.
„Nu văd unde e vina mea că sunt fiul tatălui meu”, spune acesta și, desigur, are dreptate. Însă, în momentul de față nu vorbim despre ghinionul sau norocul acestuia de a se fi născut fiul tatălui său, ci despre o omisiune asezonată cu trunchiere. Din nou, dacă Rafila ar fi fost un medic și-atât, n-ar fi trebuit să intereseze pe nimeni ce orgini are acesta. Însă nu e numai un simplu medic, ci un medic care aspiră spre o funcție plătită din bani publici. Și știm cu toții cât de sensibil este, în continuare, cuvântul „torționar” în memoria colectivă românească.
Pe ultima sută de metri, acesta a vorbit despre familia sa și a recunoscut ceea ce știa, deja, toată lumea (speculativ sau bazat pe infomații concrete). S-a aflat, cazul ar trebui să fie încheiat. Unii îl vor vota pentru că îl apreciază ca medic, alții îl vor vota pentru că s-a înscris în PSD, unii nu îl vor vota din pricina originilor sale. Măcar acum toată lumea știe de ce votează sau nu. Viitoarele atacuri politice pe subiect vor deveni, însă imorale, odată cu mărturia acestuia.
Citește și: Rafila se lovește de primele reacții publice, în calitate de om politic
