La 13 ani, mă gândeam la bomboane și ciocolată. Nu musai la jucării, crescusem deja, dar în nici un caz la sex. Cred că cea mai îndrăzneață idee ”sexuală” pe care o aveam era cum ar fi să-i ating părul nu știu cărei vedete la modă pe vremea aia. Sau cum ar fi să-mi zâmbească. Să mă salute. Chestii din astea, super vinovate.
Bine, o să spuneți, dar copiii din ziua de azi sunt mult mai evoluați, dezvoltați și, mai ales, mult mai informați decât eram noi la 13 ani. Corect. Sunt cu mult mai mult, din toate. Dar, într-un final, tot 13 ani au.
Nu au dreptul (legal) să decidă dacă vor sau nu să participe la ora de religie, la școală. Nu se pot înscrie, de capul lor, la ce liceu vor. Nu au încă buletin. Nu pot conduce o mașină, nu pot vota, nu pot trece granița neînsoțiți. Și, să fim serioși, de cele mai multe ori, nici măcar nu sunt ascultați, atunci când vor, cu adevărat, ceva. Pentru că sunt copii.
Am tot evitat să comentez următoarea afirmație, dar cuvintele s-au tot adunat.
”Dar Consiliul (Superior al Magistraturii) în ansamblu poate să dispună, cum se spune aici, dacă am avea o infracțiune împotriva vieții sexuale și într-un caz ipotetic, minora de 13 ani a plecat de acasă, de mai mult timp, și-a început viața intimă, poate chiar are … nu știu … e un caz foarte nefericit și dus la extrem, poate a avut experiențe sexuale soldate cu nașteri sau alte forme de procreare, în acel moment, care este marja de apreciere a unei declarații, cum se propune aici, că a fost un raport sexual consimțit sau nu?”
Afirmația aparține Procurorului general al României, Gabriela Scutea. Și cred că rezumă foarte bine poziția oficială asupra abuzurilor împotriva copiilor. Putem extrapola și spune că asupra femeilor, în general.
În traducere liberă: indiferent de vârstă, îți poți da consimțământul să faci sex. Nu poți să îți dai cu părerea în legătură cu nici un alt subiect, dar sex poți face, fără limită. Ești încă prea necopt pentru a da cu subsemnatul, dar ești îndeajuns de matur, încât ”da”-ul tău să conteze, dacă e vorba de sex. Dacă spui ”nu”, iar nu mai contează, că ești doar un copil, și știm cu toții că ăștia mici îs proști. Și nu știu ce vor.
Dilema mea e cu totul alta: dacă tot considerăm că minorii nu își pot da legal cu părerea în majoritatea subiectelor, în materie de sex, nu tot adultul ar trebui tras la răspundere? Adică el ar trebui să fie îndeajuns de matur, încât să nu asculte ce spune o plodoaică de 13 ani. Chit că e vorba de sex.
Adultul e cel responsabil. Adultul trage linia între bine și rău, între legal și ilegal. Și ar putea copilul ăla să-și dea consimțământul în multiple rânduri. În scris, și-n fața camerei. Poate să tragă hainele de pe tine și să sară să te agreseze sexual, cu toată puterea celor 13 ani. Punctul și decizia finală sunt la adult. Și fizic, și moral, și legal.
Doamna Gabriela Scutea e în dubiu. Cu toată greutatea funcției domniei sale.
Și nu știu ce m-a supărat mai tare: că această afirmație a venit din partea Procurorului general, sau că a venit din partea unei femei. În ambele variante, e la fel de grav.
Citește și: Vedetisme la locul de joacă: doi copii cu sindrom Down și un tată protector
