Indiferent de religie, culoare politică, preferințe muzicale, etnie sau orientare sexuală, avem un dușman comun: moartea

Ce ne unește, ce ne desparte

Foto: Pixabay.com

Se spune că moartea este singura certitudine pe care o are un om. Indiferent ce am face și cum am face, cu toții ajungem acolo, mai devreme sau mai târziu. Din punctul meu de vedere, fraza cheie, în acest context, este „mai devreme sau mai târziu”.

Nu am fost niciodată adepta „sorții implacabile”. Sunt de părere că omul își poate controla parcursul vieții. Cu alte cuvinte, înțelepciunea ar putea să înlocuiască hazardul. Ce-i drept, până la un punct.

Ne confruntăm cu un val patru care îi trimite pe ai noștri direct în sicriu. În paralel, se dau „haha-uri” pe Facebook la știrile care anunță dezastrul sanitar. „Manipulare!”, „Exagerare!”, „Oculta mondială”, etc.

Ici-colo, câte-un antivaccinist ajuns cu tubul de oxigen până-n rect cere cu disperare să fie vaccinat pe loc, ca să scape de Covid. De-ar fi atât de ușor! Dă-i mintea cea de pe de urmă, spune o veche vorbă românească. Mă tem că, în astfel de cazuri, mintea cea de pe urmă nu are cum să facă minuni. Odată ajuns acolo, în secția ATI (dacă ai noroc), singurul tău stăpân devine hazardul.

Situația este atât de gravă încât, în ultimele zile, de la aflarea noilor cifre, personalități politice și/sau bisericești lansează apeluri către populație. L-am apreciat și pe Marcel Ciolacu, l-am apreciat și pe Vasile Bănescu. Ba chiar, m-am trezit că îi dau primarului Muncipiului Galați, Ionuț Pucheanu, primul like din viața mea. „Din punctul meu de vedere, vaccinarea este singura variantă prin care putem ieşi din situaţia în care ne aflăm. Nicio altă pandemie sau boală la nivel global nu a putut fi stopată, eradicată decât în urma unor vaccinuri. Chiar cred că nicio ţară nu s-a emancipat fără nişte reguli care, odată respectate, ne avantajează pe absolut toţi”, spunea acesta, cu câteva zile în urmă, citat de Viața Liberă.

Brusc, nu m-a mai interesat nici de copacii sănătoși tăiați de dumnealui, nici de „betoanele” de proastă calitate cu care a tapetat tot orașul, nici de pistele de biciclete construite ca să existe, nu neaparat să fie și utile.

Pentru gay, religie, Cîțu, Dragnea, tăierea copacilor și multe alte subiecte care ne despart, ne putem certa după aia. Important este să avem timp să o facem. Iar dacă murim, mă tem că nu va mai conta nimic din toate acestea.

Cadavrul unui homosexual arată identic cu cel al unui heterosexual. La fel cum cel al unui susținător PSD nu va putea fi deosebit de cel al unui susținător USR.

Citește și editorialul: Înmormântările la români, scenarii perfecte pentru Kusturica