Când te cheamă Julian Assange poți avea în felul următor: 18 capete de acuzare în Statele Unite, printre care conspiraţie în vederea accesului ilegal la informaţii păstrate în calculatoare guvernamentale şi încălcarea legii spionajului – posibil până la 35 de ani de închisoare; o acuzație de viol în Suedia – dacă ajunge acolo, înseamnă între 2 și 6 ani de închisoare; 7 ani petrecuți în Ambasada Ecuadorului la Londra, pentru a nu fi extrădat în Suedia – azil politic revocat de Ecuador în 2019; tot la Londra, încălcarea termenilor eliberării condiţionate referitoare la o cerere anterioară de extrădare, depusă de Suedia – 50 de săptămâni de închisoare, aflate în curs de executare.
Nu, nu e vorba de nici un Robin Hood al timpurilor moderne, nu e nici urmașul lui Al Capone, nici vreun terorist pus pe rele. Vorbim despre Julian Assange, fondatorul WikiLeaks, care tocmai a depus o cererea de azil în Franța (fără să se afle pe teritoriul francez). A doua cerere de azil, de altfel, după ce una asemănătoare i-a fost respinsă în 2015.
„Articolul 53 al Constituţiei noastre permite Franţei să ofere refugiu unui om care este ameninţat din motive privind libertatea sa de exprimare” spune avocatul lui Assange, Eric Dupond-Moretti. Acesta se teme pentru clientul său și motivează cererea de azil pe motive de sănătate şi umanitare, Assange având, în mod cert (în opinia avocatului) semne de „tortură psihologică”.
Îmi dă cu minus jonglatul ăsta între „aziluri” politice în diverse țări, am vaga bănuială că unui muritor de rând nu i-ar fi ieșit jocul nici măcar vreo 2 ani, dar se pare că, atunci când faci publice secretele unora dintre cei mai puternici oameni ai lumii, nici justiția nu se mai chinuie atât de tare să te prindă. Cine știe ce secrete dezvălui și despre ea?
Citește și: Surprize mari pe scena politică. Un supraviețuitor #Colectiv, candidat la alegeri locale
