Cât se plătește totul? Ce preț are? Cât costă, până la urmă, acest coronavirus? Se dă și în rate? Nu răspundeți, nu trebuie să ne panicăm, dar nici să fim iresponsabili. S-au închis spațiile de joacă, școlile și grădinițele. Mai există copii prin spațiile publice? Desigur. Mai există părinți de mâna a doua care să fie revoltați pe sistem și pe închiderea școlilor? Bineînțeles.
Numărul italienilor care au murit în urma infecției cu coronavirus este deosebit de mare. Da, decesele și infectările au avut loc, în special, din cauza mediei ridicate de vârsta a populației, dar și din cauza obiceiurilor lor. Repet: obiceiurilor lor.
Hai să vorbim despre obiceiurile românilor, câteva dintre ele măcar:
– Dacă îi spui unui român că lucrezi de acasă, clar faci ceva suspect.
– Dacă îi spui unei mame să nu-și aducă copilul la școală dacă este bolnav, îți va răspunde revoltată: ”Păi, și eu ce fac cu el?”.
– Dacă îi spui părintelui să-și vaccineze copilul, îți va da în cap cu citate bilbice. Sau citate din Olivia Steer.
-Dacă îi spui românului de coronavirus, va fi speriat de statul acasă. Adică, implicit va fi speriat că nu va fi plătit. Cât se plătește statul acasă? Și, mai ales, când primesc banii?
Raluca Turcan: ”O situaţie excepţională cere măsuri excepţionale şi asta a făcut Guvernul PNL pentru părinţii care trebuie să stea acasă cu copiii acum, când şcolile şi grădiniţele sunt închise ca urmare a stării de urgenţă!
Poţi solicita zile libere pentru a rămâne acasă cu copiii, pe toată perioada în care şcolile vor fi închise temporar. Vei fi plătit de angajatorul tău, ca şi până acum, cu 75% din salariul în plată şi nu mai mult de 75% din salariul mediu brut, urmând ca el să solicite Agenţiei pentru ocuparea forţei de muncă decontarea sumelor pe care tu le-ai primit în această perioadă.
În felul acesta eşti protejat şi tu, ca angajat, şi angajatorul tău”.
Învață că banul nu e totul, iar, dacă e momentul să-ți spui că nici fericirea și nici sănătatea nu se cumpără cu bani, acum e momentul să ți-o repeți. Spunem cu autoritățile nu sunt pregătite pentru situații de urgență. Dar noi? Suntem doar pregătiți să întrebăm: cât se plătește? Și cât? Și când?
”Guvernul are în vedere pentru această facilitate părinţii copiilor mai mici de 12 ani, ai copiilor cu dizabilităţi până în 18 ani, cei cu handicap grav neşcolarizaţi, familiile monoparentale şi cei care au în întreţinere persoane adulte cu handicap grav.
Cum se decontează sumele de către angajatori?
Indemnizaţia este supusă impozitării şi plăţii contribuţiilor, iar angajatorii pot cere doar decontarea sumelor reprezentând indemnizaţia netă, încasată efectiv de părinte;
Documentele necesare decontării pot fi trimise, prin email sau prin alt mijloc de comunicare, către Agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, în cel mult 30 zile de la data efectuării plăţii;
Decontarea sumelor plătite cu titlu de indemnizaţie se face în termen de 60 zile calendaristice de la data înregistrării documentelor;
Împreună, respectând regulile de criză şi apelând la facilităţile puse la dispoziţie de Guvern pentru angajaţi şi angajatori, vom reuşi să traversăm una dintre cele mai mari provocări sanitare, economice şi sociale”.
Nu generalizez, dar hai să încetăm să ne mai gândit doar bani, la salarii, la rate și credite. Chiar nu e momentul. Și chiar e vorba despre obiceiurile noastre balcanice și latine; ar fi bine să ne reamintim că orice învăț are și un dezvăț. E bine că împărțim ADN-ul cu italienii, dar nu atât de mult. Cel puțin în cazul de față.
Citește și: Victor Ponta consideră că ordinul de izolare ar trebui dat
