Ivailo Dicev este profesor de antropologie și, mai mult decât atât, este omul care are răspunsul la o întrebare pusă de toți: ce se va întâmpla cu noi? E o întrebare care vine imediat după întrebarea ”când se va termina pandemia?”. Sunt două întrebări care merg mână în mână.
Dacă analizăm, citim, învățăm să înțelegem și să ascultăm, concluzia e destul de optimistă: un leac se va găsi. Chit că vorbim de un vaccin, de un tratament, de un medicament minune, virusul va putea fi doborât. Este doar o chestiune de timp și de multă, multă răbdare.
Oamenii vor soluții rapide și sunt programați genetic să se grăbească. Îl luăm în brațe pe ”festina lente”, dar am învățat, în timp, să nu mai avem răbdare. Și fix asta a dus la pandemie: graba. Graba de a călători, de a aplauda acum și aici un meci de fotbal. Graba de a participa la o slujbă religioasă. Graba de a trage concluzii și de a inventa teorii ale conspirației. Graba de a încălca restricțiile și de a da vina pe altcineva.
Conform lui Dicev, pandemia duce la responsabili de serviciu și frica duce la găsirea unui vinovat. Din nou, e tare interesantă graba cu care găsim un țap ispășitor. Italienii dau vina pe migranții africani. Asiaticii au primit numele de ”mâncatori de lilieci”. Și nu doar numele, ci și vina supremă. Bulgarii dau vina pe ghetourile de rromi. Românii acuză Diaspora. Bogații dau vina pe săraci. Și, cam toată lumea, acuză generația de peste 65 de ani. Pentru că e ușor să inventezi o vină, atunci când te simți amenințat. Și pentru că ne-am autoeducat că suntem fără de pată.
Ne închidem în noi cu mai multă ușurință și cu mai multă viteză decât am închis granițele. Și aici, o parte de istorie explicată de Dicev:
”Cel mai uimitor aspect al pandemiei de coronavirus este cât de ușor au putut fi închise granițele. Situația poate fi lesne descrisă cu ajutorul unei metafore ce își are originea în lumea computerelor: una după cealaltă, cu o simplă apăsare de buton, țările europene au instalat firewall-uri, ziduri de protecție în față virusului. Turismul este mort, comerțul este la pământ, iar bursă pierde sume amețitoare. Globalizarea însăși este blocată.
Sute de mii de muncitori străini se întorc acasă în România, Bulgaria sau Serbia, unde sunt primiți cu sentimente amestecate. După decenii de lamentare pe tema „revenirii acasă a copiilor noștri”, iată că aceștia s-au întors „la locul lor”. Numai că celor reveniți nu li se pot oferi locuri de muncă, cu atât mai puțîn în vremuri de criză. În plus, economiile naționale vor resimți dur lipsa banilor pe care diaspora îi trimitea acasă.
Ceremonia de bun venit în patria mama constă în plasarea într-o tristă carantină. Această regulă, aplicabilă oricărui străin, îți da senzația că ești prins într-o capcană din care nu mai poți scapă. Un sentiment de care își amintesc foarte bine oamenii care au trăit în comunism”.
Că partea asta de istorie va continua sau nu, greu de concluzionat. Coronavirusul va schimba mentalități. Și nu în bine. Dacă în nici 3 luni am ajuns să blamăm, să urâm și să acuzăm cu atâta ușurință, e clar că nu suntem pregătiți pentru un final prea apropiat.
Sentimentele ”amestecate” despre care vorbește Dicev nu sunt doar exemple pe hârtie. Oameni de hârtie și virus fără rețete.
Citește și: Gheorghe Piperea despre revoltă și moarte
