În mijlocul pandemiei mi-am promis că n-am să mai ratez nicio ieșire în natură niciodată, nu atât atâta vreme cât timpul și finanțele îmi permit acest lucru.
Astfel, săptămâna aceasta aveam să mă țin, încă odată, de promisiune și să bifez, pentru prima oară în viață, o vizită la rezervația de bujori de la Cozluk, cea de lângă localitatea Greci, din Dobrogea.
Rezervația de bujori sau mini-raiul de la Cozluk
Recunosc: atunci când trec pe lângă o florărie nu mă opresc să admir florile aflate la vânzare și nici mișcată în vreun fel nu mă simt de frumusețea lor. De altfel, nu știu dacă am apreciat vreodată, în toată viața mea, florile primite, cu toate că, de teamă să nu rănesc diverse sentimente, m-am prefăcut impresionată de multe ori. Am mințit! Asta e! Mea culpa!
Motivul este unul cât se poate de simplu: florile sunt frumoase (cel puțin pentru mine) doar atunci când sunt atașate de propria rădăcină, rădăcină înfiptă bine în pământul în care au crescut. Cu alte cuvinte, apreciez florile vii, nu neaparat cadavrele vândute scump prin piețele de flori.
Rezervația de bujori de la Cozluk a rămas, în ciuda tuturor „rupăcioșilor” de flori, neatinsă. Ori așa mi-a părut mie săptămâna aceasta, când m-am dus s-o vizitez, s-o fotografiez, pentru ca mai apoi s-o las în pace, neatinsă, așa cum ar trebui ea să rămână.
Rezervația de Bujori de la Cozluk (Greci, Dobrogea) / Foto: Iulia KELT
Din nefericire, în România nu toată lumea gândește la fel, atunci când vine vorba despre prezervarea naturii. Exemple de indivizi care dau iama în rezervații, pentru ca ulterior să-și impresioneze iubitele cu „prada”, sunt multe. Prea multe! Presa duduie pe subiect în fiecare primăvară. Unii au fost amendați de autorități, alții au scăpat basma curată, pentru că nu a avut cine să-i observe, filmeze, fotografieze.
La fel de mulți sunt și cei cărora li se pare ușor să-și care pet-urile de apă pline, sus pe dealurile Dobrogei, însă extrem de greu să le care goale, înapoi.
Mormane de gunoaie mai mici sau mai mari aveam să văd peste tot, în drumul meu, din păcate. Din când în când, câte-o mască, ici-colo – ca nu care-cumva să uit că pandemia de nesimțire încă nu s-a terminat. Iar dacă Covidu’ mai trece, nesimțirea va dăinui ani buni, de-acum încolo!
Dobrogea, o oază de liniște nesfârșită
O excursie prin Dobrogea te încarcă de energii bune. Așadar, mergeți, vizitați-o, hrăniți-vă sufletul și eliberați-vă de toată negativitatea acumulată în ultima perioadă.
Însă dacă vă nimeriți pe acolo, purtați-vă frumos cu bujorii! Nu de alta, însă aș vrea să-i revăd anul viitor.
Citește și editorialul: Îți mai amintești cum îți era viața înainte de pandemie?
Foto: Iulia KELT
