Patru corzi mângâiate cu pricepere de arcuș, stilizând elemente ale doinei, baladei și romanței, înmănunchindu-le într-o scriitură instrumentală romantică, expresivă, de mare lirism, fac din Balada lui Ciprian Porumbescu un mix hipnotic care nu trebuie să lipsească de pe ordinea de zi a niciunei deplasări de serviciu. Interpretarea pură, sinceră, răscolitoare și sunetele sfâșietoare, venite dintr-o tristețe atemporală, l-au emoționat până la lacrimi pe primul ministru Ludovic Orban, aflat cu treabă, la sfârșitul acestei săptămâni, prin Bucovina.
Iar privirea, privirea aceea de la finalul interpretării, fixată în pupilele dilatate ale premierului… Păi pentru privirea aia se aruncă armele jos, se pierd războaie măi nene. Nefiind vreun critic de artă n-am să fac niciun comentariu legat de interpretare, deși eu zic că a fost bună, dar final a fost perfect, ca un tablou neterminat.
Vezi aici momentul intrării lui Ludovic Orban pe centura Rădăuțiului!
Păi când te unge la suflet Balada lui Porumbescu și îți ridică moralul privirea și zâmbetul interpretei, tu, oricine ai fi, premier, ministru al Culturii, Transporturilor, sau Agriculturii, te mai gândești la gazoducte, la centrale și la confortul oamenilor? Hai să fim serioși. Parcă îl văd pe Ludovic înșfăcând o chitară, dând pe gât un pocuț pentru roșeață în obraji, nu că ar avea nevoie de curaj, smulgând cravata ce-l sufoca, rupând nasturii chemeșii, sărutând genunchii Bucovinei.
În fond premierul bărbat este, n-a greșit cu nimic că preț de un minut s-a pierdut în interpretare și în farmecele violonistei. Viorica n-a asistat plină de emoție la Simfonia Lalelor? Lui Boc, Geoană, sau lui Dragnea nu li s-a cântat în strună? Sau lui Băsescu și Elenei? Ei, dar asta deja e altă poveste. La Băse și Elena a fost cu sentimente, cu jurăminte.
Până la urmă trecutul și metehnele lui sunt boală grea. Păi dacă primarul Boncheș (Ilie Boncheș, primarul orașului Vatra Dornei – n.a.) cânta „Trei culori cunosc pe lume”, în fiecare dimineață, înaintea primei ore la clasă, dacă a fost premiant la Cântarea României și-a recitat, fie și doar la repetiții, câte un omagiu „Fiului iubit”, doar nu era să lase pradă uitării obiceiul strămoșesc de a pupa mâna care hrănește.
Ce vreau să zic e că organizatorii au vrut să creeze un moment unic, o intrarea triumfală a lui Ludovic Orban pe centura Rădăuțiului în sunet de vioară, dar au fost eclipsați de fata cu arcușul și de ochii ei.
Citește și: Ca să ajungă din urmă Ungaria, Orban al României alocă un miliard de euro pe care nu-i are
