Normele privind siguranța la volan și regulile de circulație pot fi diferite de la o țară la alta. În România, regulile de circulație sunt fix aceleași, dar, în mod ilogic, diferă de la un oraș la altul, de la un model de mașină la altul și sunt sancționate diferit, în funcție de polițist.
Un bolid nu va ține cont de semaforizare așa cum o face un Logan, iar un plicul oferit când și cui trebuie va duce la un avertisment verbal, în locul suspendării carnetului.
Repetăm, ilogic, dar autentic românesc, ca-n reclamele la lactate.
În ciuda numărului mare de amenzi și în ciuda faptului că România este fruntașă în clasamentul privind cea mai mare rată de mortalitate în urma accidentelor rutiere din UE, există o parte din populație care nu vrea să înțeleagă ce presupune riscul la volan. Sau se face că nu vrea să înțeleagă. Sau, în cazul cel mai rău, înțelege, dar nu aplică.
Populație multă = trafic îngreunat = palmaresul înjurăturilor
O vizită în Capitală începe cu ”Ce fel conduc ăștia” și vei prefera metroul, mersul la pas sau trotineta, pentru a te deplasa din punctul A în punctul B, chiar dacă vorbim de metri sau kilometri.
Dacă ai ”tigaie”, obișnuiește-te să ai și probleme în trafic: să aștepți, să înveți să înjuri, să semnalizezi și să respecți șoferii celorlalte tigăi.
Pe principiul ”Dacă-mi iau BMW, tre’ să dau de carnet?” – dacă ai un model care începe cu X, regulile de circulație nu ți se aplică. Rege la volan fiind, nu vei semnaliza, semaforul este o decorație urbană cu roșu și verde, iar șinele de tramvai sunt acolo pentru confortul roților tale.
Provincialul nu este obișnuit cu ideea de aglomerație tipic bucureșteană, cu ambuteiajele, cu orele de vârf, sau cu faptul că unii dintre bucureșteni folosesc mașina pentru scopuri nobile, gen magazinul din colț.
Poliția vede și veghează în București, nu contestăm. Dar, mai multe echipaje de poliție înseamnă și mai mult trafic, mai mult trafic duce la mai mulți nervi la volan, iar nervii, da, fix nervii, duc la haos.
Că alegi să înjuri, să calci pedala de accelerație sau să calci pe lege, rămâne la latitudinea ta. Pe riscul, carnetul și banii tăi.
”Când vedem un echipaj de poliție ne transformăm în mielușei”
Una dintre soluțiile propuse de Capitală pentru ”relaxarea” traficului este deghizarea. Și pentru că regulile de circulație sunt încălcate la fiecare minut, au intervenit polițiștii în civil. Sorin Ene, pilot și campion de drift, afirmă:
”În țările mai dezvoltate foarte multe echipaje de poliție sunt civile pentru că doar așa poți educa participanții la trafic care încalcă regulile. Când vedem un echipaj de poliție ne transformăm în mielușei”.
Polițistul în civil este exact la fel de util la angajatul Lidl în civil. Adică, e degeaba. E singur, vede puțin și sancționează la fel de puțin. Mulți fură din Lidl, puțini sunt prinși.
Concluzie: există prea puțini polițiști în civil care să contribuie la ordinea de pe străzile Bucureștiului. Iar România este departe de a fi o țară dezvoltată.
Primarul mare și mașina mică
Și dacă luăm în calcul și infrastructura Bucureștiului, vom ajunge la concluzia că e perfect logic să rămâi împietrit pe vreun bulevard. Câteva ore.
Argumentele: ”se lucrează”. ”Drum în lucru”. ”Șantier”. Da, în mijocul străzii.
Sau, mai rău, semafoarele alea inteligente nu mai funcționează.
Vinovați sau nu, șoferii din București se comportă ca orice șofer din România. În funcție de modelul de mașină condus, unii sunt imuni, iar alții sunt cei cu pachetul de înjurături și așteptarea.
Vina șoferilor rămâne vina unor anumiți șoferi. Dacă luăm în calcul și aglomerația de proporții, amenzile ”scăpate”, infrastructura inexistentă, confuzia dintre carosabil și trotuar, atunci amenzile ar trebui împărțite echitabil: între șoferi și administrație.
Citește și: O nouă stație de metrou supraterană va fi construită între stația Berceni și Șoseaua de Centură
