Până anul trecut, comportamentul unui profesor ajungea în atenția opiniei publice doar dacă exista vreun elev mai curajos, care să povestească. Care să spună acasă că a fost umilit, care să se plângă public sau care să ajungă, în lacrimi, la părinți. Și nici atunci poate că nu ar fi fost crezut. Decât dacă ar fi venit cu probă înregistrată sau ar mai fi convins încă niște colegi, să-l susțină.
Am auzit despre profesori violenți verbal și-am auzit despre profesori violenți și fizic. Probele erau cele care, de obicei, lipseau.
Odată cu pandemia și cu mutarea orelor în mediul on-line, dovezile sunt mai ușor de obținut. Și mai greu de ignorat.
De obicei, ne așteptăm ca, în majoritatea cazurilor, profesorii care ”întind coarda” să fie cei de gimnaziu. Sau, hai, cel târziu până la liceu. După liceu, te aștepți ca nivelul de maturitate să crească. Atât al elevilor, cât și al profesorilor.
Se pare că, totuși, nu e cazul.
Ultima lecție de umilire ”on-line”
”Nu ți se pare că ești penibilă? Dacă nu te duce capul, mai bine taci”, a fost replica unui profesor de la Facultatea de Științe a Universității ”Lucian Blaga” din Sibiu, la adresa unei studente.
Ce a dus la această ieșire? ”Domn’ profesor” în loc de ”Domnule profesor”. Un apelativ. Din cauza căruia domnul profesor universitar s-a simțit comparat cu un ”primar de la țară”.
Cu alte cuvinte, domniei sale ”domnul profesor” nu i se pare normal să fie comparat cu un ”primar de la țară”, așa că adoptă atitudinea unui băiat de cartier, și rezolvă, tranșant, problema. Mai bine băiat de cartier, decât primar la țară. Bravo, domnule profesor!
Conform spuselor studenților, ieșirea nu e singulară ba, mai mult, e o atitudine constantă a domniei sale.
Explicațiile domnului profesor
Contactat de Ora de Sibiu, domnul profesor universitar spune:
”Într-adevăr, poate că am fost puțin exigent dar nu a fost cu intenția de a jigni pe cineva, probabil că trebuia să folosesc o formulă mai delicată. Discuția a avut intenție constructivă. Și am văzut în comentarii că oamenii au înțeles greșit comparația mea cu adresarea către primarii de la țară. Nici acolo nu a fost vorba de atitudine de superioritate sau de intenția de a jigni pe cineva, Doamne Ferește. Până la urmă toți ne tragem de la țară, a fost o comparație de limbaj doar, atât.”
Un apelativ prescurtat, o comparație de limbaj, o eroare de exprimare, o atitudine condescendentă. Unde e, până la urmă, lipsa de respect? La un student care spune ”domn`” în loc de ”domnule”, sau la un profesor care, prin prisma meseriei, a experienței, a anilor în plus, ar trebui să explice o greșeală, nu să umilească, public, pe cel care a greșit?
După cum spuneam, noroc cu orele online. Așa mai învățăm și noi cum se reacționează, elevat, la o greșeală de exprimare.
Citește și: Cărtărescu îi recomandă o carte nouă Oliviei Steer: DOOM-ul
