Monica Sandu este un medic român care se află în prezent în Italia. Noroc sau nenoroc, Monica s-a luptat cu pandemia alături de medicii din Italia. Norocul este al pacienților salvați și recuperați. Ghinionul este, din punctul meu de vedere, să fii medic la terapie intensivă, într-o țară atât de afectată de coronavirus.
Monica Sandu ne vorbește despre primul pacient recuperat, despre solidaritatea dintre pacienți și medici și, mai ales, despre respect. În România, recunoștința față de medici a cam scăzut o dată cu creșterea numărului de infecții. Și, tot la noi, respectul pentru cei care lucrează în sistemul medical, cam șchiopătează.
Se va vorbi mereu despre acel exemplu de șpagă. Se va generaliza. Se va concluziona că, dacă un singur medic ia șpagă, automat, toți medicii cer. Și, cel mai important, nu se va răspunde niciodată la întrebarea: ”tu de ce ai ales să dai acea șpagă?”. Oricare ar fi răspunsul și oricâte argumente mi s-ar aduce, nu înțeleg și nu voi accepta tratamentul preferențial.
Același lucru s-a întâmplat și în cazul demisiilor în vreme de pandemie. Românii au acuzat că medicii au demisionat. Adevărul: nu toți medici au demisionat. Anumiți medici au demisionat.
Lăsând demisiile, șpăgile și infecțiile din spitale, Monica Sandu vorbește de ce se întâmplă dincolo de boală:
”Unul dintre momentele care m-au marcat şi o să-mi rămână tot timpul în memorie a fost momentul în care primul pacient a ieşit de la terapie intensivă, pentru că a învins boala. Noi, toţi, îl încurajam, îl aplaudam, se uita la noi şi a început să plângă şi noi simţeam sentimentul. De fiecare dată când reveneam în secţie, îşi aducea aminte de noi şi de perioada de terapie intensivă, care nu a fost prea plăcută pentru el.
Vestea sosirii noastre în oraşul Lecco s-a răspândit foarte rapid şi localnicii au apreciat foarte mult gestul. Astfel că de fiecare dată cînd suntem la restaurant se strâng, ne fac cu mâna, ne mulţumesc, de Paşte am primit chiar cadouri din partea lor, în semn de mulţumire. Unul dintre lucrurile care m-au marcat a fost să văd un oraş care altfel ar fi fost plin de turişti sau în plin sezon de turişti aproape pustiu. Însă oamenii îşi fac simţită prezenţa prin mesajele de încurajare, prin bannerele de solidaritate care se găsesc fie la balcoane, prin drapele atîrnate la balcoane, fie prin mesajele de solidaritate la intrarea în spitale, unde cadrele medicale sunt încurajate să nu renunţe.
Ceea ce m-a impresionat la personalul medical a fost rapiditatea cu care ne-au asimilat şi căldura cu care ne-au primit. Ceea ce ne-a ajutat şi pe noi să ne integrăm foarte repede şi să putem să lucrăm cot la cot cu ei. Personalul medical are nevoie de un moment de respiro, pentru ca medicii, de la sfârşitul lunii februarie, lucrează la foc continuu.
Italia începe într-adevăr să treacă de vârful pandemiei. Sunt deja câteva zile de când există o scădere constantă şi lentă a numarului de pacienţi nou infectaţi, a celor în stare critică şi a numărului de decese”.
Citește și: Mihai Craiu: ”Nu toate semnele cu strănut și tuse înseamnă o infecție”
