Programul „Plătești pentru cât arunci” e ca un odorizant agățat pe un suport numit speranță, uitat de cineva la marginea gropii de gunoi. Te aștepți să înceapă să miroasă bine, dar realizezi că mai întâi ar trebui să faci o curățenie generală tocmai în domeniul deșeurilor.
În esență, acest instrument economic numit „Plătește pentru cât arunci” e un lucru bun, dar care presupune să joci în echipă. Pe de o parte, programul presupune ca operatorii să pună la dispoziția beneficiarilor recipienți sau saci pentru colectarea selectivă a deșeurilor, cu sistem de identificare a utilizatorului (cod de bare, C.I.P. etc), și să-și doteze utilajele cu soft de identificare a recipientului și implicit a utilizatorului, precum și cu sistem electronic de cântărire și emitere tichet care să conțină cel puțin informații despre tipul deșeului colectat, cantitate, datele de identificare ale utilizatorului, data colectării.
De cealaltă parte se înșiră obligațiile autorităților și, nu în ultimul rând, ale cetățenilor.
Un miliard de euro de la UE, pentru managementul deșeurilor
Conform procedurii de implementare, citirea se va realiza la momentul golirii recipientelor, iar datele vor fi memorate prin intermediul unui soft care le va transmite operatorului, care este obligat să le stocheze într-o bază de date. Sună atât de bine că aproape nu ne vine să credem că cineva (o companie românească), chiar ar fi dispusă să investească în tot instrumentarul amintit.
Numai că nu e de voie, ci de nevoie. Adică implementarea programului „plătești pentru cât arunci” este reglementat de Legea 31/2019, iar legea asta care a căzut ca un trăsnet în capul operatorilor și a autorităților locale s-a născut tocmai pentru că România este la coada clasamentului țărilor europene în privința reciclării deșeurilor municipale.
După aderarea la Uniunea Europeană, prin Asociațiile de Dezvoltare Intercomunitară, România a încasat un miliard de euro pentru construirea a 32 de Sisteme de Management Integrat al Deșeurilor(SMID). Acum, după 12 ani de la inițierea proiectului SMID-urilor, nimeni din cadrul Ministerului Mediului nu poate spune cu mâna pe inimă că un SMID este total funcțional.
Prin acest proiect, finanțat cu banii contribuabililor europeni, România a devenit primul și singurul stat membru al Uniunii în care deșeurile sunt gestionate (nu administrate!) de două entități distincte, autorități locale și SMID-uri, cu raportări diferite și evident cu obiective diferite. Legislația din România în domeniul deșeurilor în continuare nu stabilește concret până unde este responsabilitatea SMID-urilor și de unde începe responsabilitatea autorităților locale, a primăriilor.
Tăriceanu: „Care e ideea să nu spui care sunt localitățile cu probleme?”
De aceea, mulți primari se prevalează de faptul că nu știu cui și în ce fel trebuie realizată raportarea în ceea ce privește colectarea selectivă a deșeurilor. Acesta poate fi unul dintre motivele pentru care în ceea ce privește deșeurile domnește haosul! Iar acest haos trebuie limpezit înainte ca România să ajungă din nou în fața Curții Europene de Justiție pentru probleme în gestionarea și administrarea deșeurilor.
Cam aceasta ar fi miza oficială a Legii 31/2019. Am oferit o introducere detaliată tocmai ca să înțelegem cât de cât cum stă treaba cu deșeurile și de ce atunci când se ajunge la termene de raportare a cheltuirii banilor europeni, reprezentanții autorităților locale iau poziția ghiocel, fixează bine privirea în pământ, mai scapă un oftat, mai ridică din umeri și în general lasă impresia că „mai mult de atât nu se poate”.
Marea problemă nu e atât implementarea programului, cât atribuirea contractelor
La ora actuală, în România, se colectează selectiv în doar câteva zeci de localități, din câteva mii incluse în proiectul amintit. Și atunci nu trebuie să ne mirăm că în secolul XXI marile așezări urbane din fiecare județ, ca să nu mai amintim cele câteva mii de comune și sate, nu dispun de infrastructură care să permită cetățenilor să depună separat deșeurile. De ce?
Pentru că în majoritatea cazurilor abia în primăvara acestui an programul „Plătești pentru cât arunci” urma să se înfiripe în cele mai multe localități. Totul începe prin amplasarea casetelor pentru pubelele aferente gunoiului menajer. Urmează apoi ca aceste casete să fie cipate, iar utilizatorii să nu mai poată arunca deșeurile decât cu cartele, care și acestea trebuie produse, apoi împărțite asociațiilor de locatari pentru ca într-un final să ajungă și la aceștia.
Tot ce ați citit pare dificil? Nici gând. Ca să se întâmple toate astea, mai întâi trebuie ca un contract să fie atribuit. De preferat prin licitație publică, dar să nu ne amăgim. Știm deja că există câțiva clienți „de casă” care trebuie să primească aceste contracte, iar unul dintre cei mai mari jucători de pe piața deșeurilor este Supercom, compania fostului senator PSD Ilie Ciuclea.
Nu se deranjează unii pe alții
Supercom și ADI deșeuri Bistrița-Năsăud trăiesc într-un parteneriat domestic în care fiecare încearcă să-l deranjeze cât mai puțin pe celălalt, și nu de ieri, de azi, ci tocmai din 2016.
Odată cu obligativitatea implementării programului „Plătești pentru cât arunci”, ADI Deșeuri Bistrița-Năsăud a impus operatorului Supercom, prin contract, care a intrat în vigoare la 5 martie 2019, achiziționarea a 60.000 de pubele galbene dotate cu cip, adică infrastructură digitală de colectare separată a deșeurilor reciclabile pentru zona de case, achiziționarea a circa 900 de casete metalice (acces cu card) în zona de blocuri pentru colectarea deșeurilor menajere, softurile necesare pentru autogunoiere și colectarea datelor, în vederea implementării programului amintit.
Sigur că Supercom nu a avut timp de anul trecut până acum să-și onoreze obligațiile contractuale care aveau termen limită luna martie a acestui an.
Nici ADI Deșeuri nu a reușit să-și finalizeze întru totul partea ei de identificare a utilizatorilor, persoane fizice și juridice, pentru distribuirea pubelelor galbene cu cip, în cazul blocurilor acea verificare încrucișată, cu declarație pe propria răspundere a persoanelor și declarație a asociațiilor de proprietari, pentru o arondare corectă. Numai că orice proiect finanțat cu bani de la UE are termene, etape, care trebuie respectate. În caz contrar, finanțarea se suspendă.
Cum termenul s-a scurs și niciuna dintre părți nu și-a onorat 100% obligațiile asumate s-a ajuns în situația ca angajamentul inițial să fie upgradat cu câteva derogări, deoarece din cauza stării de urgență (cum altfel) nu au putut implementa proiectul.
„A apărut această amânare de implementare a proiectului, dată fiind situația de urgență, au fost și blocaje în livrarea unor echipamente, așa că s-a impus un decalaj. Nu există o dată fixă pentru când vom implementa, ci totul e în funcție de cum evoluează situația cu pandemia. Nici cartelele nu au fost distribuite către asociațiile de locatari. Dar celelalte investiții din proiect continuă. Astfel, când se vor relua lucrurile, să putem acționa”, a declarat, pentru Bistrițeanul.ro, directorul ADI Deșeuri, Pavel Plaian.
Acestea fiind zise s-a trecut la modificarea contractului de concesiune cu operatorul Supercom pentru colectarea și transportul deșeurilor la Tărpiu. Actul adițional ce va fi atașat angajamentului inițial cuprinde următoarele prevedere:
- Modificarea prevederilor referitoare la „perioada tranzitorie”, prin introducerea unei „perioade de punere în funcțiune” a bunurilor achiziționate, respectiv a sistemelor digitale de monitorizare, a încasetărilor cu sistem de acces cu card, a bazelor de date cu utilizatorii, ca fiind etapa de timp necesară pentru interacțiunea și obținerea acordului, a datelor și elementelor de identificare de la utilizatorii – beneficiari ai bunurilor și de la autoritățile publice locale, pentru a operaționaliza sistemul de monitorizare digitală a deșeurilor reciclabile;
- Stabilirea „perioadei de punere în funcțiune” la maxim 5 luni calendaristice de la data ridicării stării de urgență (15.05.2020 – n.r.) și a faptului că sancțiunile privitoare la perioada de mobilizare se aplică inclusiv termenului de finalizare a acestei etape;
- Derogarea parțială de la „Procedura de facturare” până la data la care vor fi modificate formulele de calcul ale taxei de salubrizare pe baza noilor indicatori de performanță ai operatorilor prevăzuți de Legea nr. 211/2011, dar nu mai târziu de 31 decembrie 2020, în sensul că se permite operatorului de colectare și transport a deșeurilor să aplice tariful de colectare al fracțiilor reciclabile inclusiv în situația în care procentul de deșeuri reciclabile valorificabile, așa cum rezultă din rapoartele de sortare lunare, este mai mic de 75% raportat la cantitatea de deșeuri reciclabile colectate și admise în stația de sortare din incinta CMID Tărpiu, în consecință se suspendă parte din procedura de facturare a operatorului pentru neatingerea indicatorilor de performanță.
Reprezentații din ADI Deșeuri Bistrița-Năsăud se întâlnesc joi, 23 iulie, să voteze actul adițional ce va fi trimis Ministerului Fondurilor Europene. Dacă vor avea noroc și derogările vor fi agreate și penalitățile (inerente) vor fi șterse, atunci implementarea va continua, în caz contrar vom bifa doar încă un proiect ratat. Nu ar fi primul în cazul Supercom și poate mai corect ar fi să ne întrebăm al câtelea va fi din lunga listă de pe lista lui Ilie Ciuclea.
