Acum a trecut în clasa a II a. Pentru ea, școala a început online. Cere aproape în fiecare zi să-și vadă fizic colegii. Dar pentru că, așa cum știm cu toții, începutul școlii ne-a luat prin surprindere, părinții mai așteaptă câteva zile înainte de a o trimite fizic, la școală. Încearcă să înțeleagă care-i treaba cu coronavirusul și de ce lumea se ferește, dar totuși la televizor vede oameni “inconștienți” care stau aproape unul de celălalt. Părinții i-au explicat totul, în detaliu și au încercat să o facă cât mai responsabilă. Ea a stat, a ascultat, a văzut știri, a auzit povești și povestiri, s-a gândit singură și, cu toate informațiile acumulate și filtrate prin cei opt ani și jumătate a emis câteva păreri.
Un lucru este cert: Pământul are de câștigat De multe ori, înainte de pandemie a auzit despre poluare. Curioasă din fire a vrut să știe ce înseamnă și mai ales cine o produce. N-a fost greu să tragă prima concluzie: dacă oamenii au stat în case și nu au mai circulat atât, poluarea a scăzut. Deci da, Pământul este înconjurat de aer mai curat, copacii sunt mai fericiți, pasările și animalele sunt mai mulțumite. Nu mai sunt atât de multe mașini în trafic, pe cer se văd mai puține avioane, concluzia a fost ușor de tras: poluarea a scăzut.
Când era “mică” a învățat (și) despre dinozauri. Pe vremea aia nu existau mașini, avioane și alte gozavii care să polueze. Atunci, pe vremea dinozaurilor, aerul era curat. Noi oamenii l-am făcut aproape de nerespirat, deci noi suntem vinovați de poluare. Mi-a atras atenția că, așa cum a învățat ea, cumva planeta este din ce în ce mai supărată pe noi și, tot ea, planeta, ne-a trimis coronavirusul pentru a ne atrage atenția asupra ei. Da, Pământul este (evident) un organism viu, el ne acceptă pe noi dar, în ultima perioadă L-am cam supărat. Nu, Pământul nu se răzbună încă pe noi, ci doar ne atrage atenția asupra problemelor pe care noi le cauzăm.
Statul în casă, totuși, nu ne face bine
Pentru un copil de clasa întâi (în vremea carantinei), să stai acasă pentru că afară este un virus (invizibil) este destul de greu de acceptat. Nu are de ales, se conformează stării de carantină dar, evident, are ceva de spus: dacă o să stăm cu toții în casă acum, sigur virusul va dispărea. Dacă ar fi să îi dăm ascultare, da, așa este. Totuși, statul în casă o destabilizează, vrea să iasă, să socializeze, să se întâlnească cu colegii la școală și cu “fetele” la antrenamente. Acum (în carantină) și antrenamentele s-au mutat în online. Îi este greu să stea în casă, dar, doar așa se poate opri răspândirea coronavirusului. Face eforturi să nu se îngrașe, să facă mișcare măcar la jumătate din cât făcea atunci când se ducea la antrenamente. Da, statul în casă îngrașă și, cu toții știm că o minte sănătoasă nu poate fi decât într-un corp sănătos.
Așteaptă să vadă ce se întâmplă în continuare
Nu cu mult timp în urmă a fost în vacanță, aici, în România. Este încântată de faptul că s-a “mai recreat”, că a ieșit din București. Se simte în comportament faptul că lucrurile s-au schimbat, este mult mai atentă la ce atinge, stă mai departe de cei cu care interacționează. Da, pandemia ne-a schimbat pe toți, ne-a făcut cumva mai atenți, mai circumspecți, mai antisociali. Își pune întrebări despre viitor: cum va fi vacanța de iarnă, oare Moșul va avea mască, oare Moșul cum o să vină dacă o să fie din nou carantină?
Lumea, prin ochii copiilor este mult mai simplă, mai corectă și mai sinceră! Lumea, de fapt așa este. Noi adulții o complicăm. Nouă adulților ne place să mințim și să ne mințim. Nu stiu dacă suntem mai buni sau mai puțin buni, știu sigur că nimic nu mai este cum a fost, că aceste schimbări în mentalitate și acțiuni vor avea consecințe pe care acum nu le putem anticipa. Ca întotdeauna, omenirea merge înainte, în orb. Vom afla peste zeci de ani dacă aceste măsuri de “distanțare socială” trebuiau să fie de distanțare fizică, și dacă deciziile luate de cei care ne guvernează au fost bune ori ne-au aruncat definitiv în haos.
Este o perioadă în care, în alți ani, fiecare copil trăia bucuria revederii, a întoarcerii din vacanță, a povestirilor. Perioadă care altă dată era plină de emoție, anul ăsta va fi unul umbrit de “distanțarea socială”, de părinți prea atenți, de multe greșeli. Ne vom înstrăina, ne vom “sălbăticii” mai mult, și în loc să progresăm, cel mult vom stagna. Dacă fiecare părinte va avea responsabilitatea faptelor sale, cu siguranță noul an școlar va trece mai ușor. Mi-e teamă de părinți mai mult decât de copii. Copiii sunt sinceri, copiii nu sunt răi, copiii sunt naturali și nu urmăresc decât satisfacția sinceră a vârstei.
Haideți ca în anul care urmează să le fim mai aproape, să le acordăm mai multă atenție (că tot nu vom mai pleca în team building-uri, că tot vom lucra mai mult de acasă) pentru că un copil fericit este tot ce își dorește orice părinte responsabil. Întrebată ce-și dorește mai mult și mai mult, răspunsul a venit repede, fară stat pe gânduri: vreau să mă duc la școală, vreau să fiu cu colegii și cu prietenii. Explica-i tu unui copil care nu vrea decât să socializeze că ministrul educației a dormit în papuci șase luni de zile fară să se prindă (și fară ca nimeni să-i spună) că la jumătatea lui septembrie, ÎN FIECARE AN, ÎNCEPE ȘCOALA! Noi suntem “decrețeii”. Voi sunteți incredibil de proști! Dar, ei, ei, copiii noștri, ce vină au că voi sunteți atât de proști?
