Se pare că n-a durat mult până când povestea clasică „Alba ca Zăpada” să ajungă să treacă, la rândul ei, pe sub furcile caudine ale politically correctness-ului mondial. O mișcare care, la bază, a avut intenții bune, s-a transformat, în timp, într-un instrument care miroase din plin a cenzură. O realitate care ar fi putut fi frumoasă, adaptată oricărui om de pe planetă, fie el de culoare, asiatic, caucasian, etc, tinde să atingă extrema. Cealaltă extremă.
De ce? Pentru că omul, orice culoare ar avea pielea lui, nu prea știe cum să-și găsească echilibrul și continuă să joace alba-neagra până găsește varianta potrivită pentru toată lumea. Istoria ne-a arătat însă că varianta potrivită nu va fi găsită niciodată prin adoptarea gesturilor extremiste. Ca să ne înțelegem între noi nu prea merge cu „ori eu, ori tu”. „Împreună” e cuvântul cheie.
De ce nu poate fi Alba ca Zăpada de culoare?
Înainte de a răspunde la această întrebare, am să prezint, mai întâi, contextul. Rachel Zegler, o actriță metisă, de altfel excepțională, e în plan pentru a juca rolul principal al primei adaptări cinematografice, non-animație, a poveștii „Alba ca Zăpada”, a Fraților Grimm. De menționat că prima adaptare a poveștii (în variantă animată) a fost realizată în 1937, sub bagheta Disney, aceasta fiind, de altfel, și prima producție a celui ce urma să devină „mogulul” animației mondiale.
E drept, poveștile populației de culoare nu sunt atât de cunoscute precum cele ale albilor. E o realitate neplăcută, cauzată de acțiunile populației albe, timp de mii de ani.
Însă e corect ca o poveste care se numește „ALBA ca Zăpada” (Snow WHITE, în engleză) să fie remixată cu o actriță metisă? Din punctul meu de vedere, cu tot respectul pentru populația de culoare a lumii, nu.
Dacă vrei, cu adevărat, să faci ceva pentru oamenii ținuți în întuneric cultural timp de secole, poate ar trebui să lași lenea deoparte și să faci un pic de research în cultura afro-americanilor, a africanilor, a sud-americanilor, a asiaticilor, etc. Cu siguranță vei găsi acolo povești excepționale care merită scoase la lumină, pe micile și marile ecrane. În felul acesta nu numai că nu ai strica o poveste care începe cu „alba”, ci ai aduce un omagiu culturii oamenilor aparținând altor rase. Le-ai face poveștile cunoscute și, în acest fel, le-ai pune pe picior de egalitate cu cele ale „albilor”, fără să denaturezi și să ofensezi pe nimeni.
Printr-un film despre o Albă ca Zăpada metisă nu vei obține acceptare – nu cu forța. Cu siguranță vei bucura populația de culoare, dar ghici ce, populația de culoare nu a reprezentat niciodată ținta! Nu pe ei trebuie să-i convingi! Ei sunt convinși de mii de ani! Ținta este să-i convingi pe white supremacists că cei cu altă culoare a pielii le sunt egali. Iar în felul acesta nu vei reuși decât să creezi efectul advers, sporind ura lor. Le vei da un motiv în plus să te urască, în loc să-i faci să înțeleagă.
Intenții bune avem din plin, însă tactul ne lipsește cu desăvârșire.
Citește și editorialul: Autogolul lui Cristiano Ronaldo
