Maramureșul este un muzeu în aer liber, este același în orice anotimp și rămâne simbol al României libere și al României pe vreme de pandemie.
Se insistă pe valorificarea timpului liber în 2020 prin cunoașterea țării nostre din punct de vedere virtual. S-a insistat și se insistă pe un turism virtual, gratuit și confortabil, accesibil imediat.
Rezultatul? Fie că e un plan pe lista de dorințe pentru anul 2021 sau doar o notă în plus în ceea ce privește geografia (sau cultura generală), poți vedea și învăța despre România și de pe paginile virtuale.
Să învățăm despre unul dintre simbolurile cele mai de preţ ale Maramureşului: porțile maramureșene.
”Porțile maramureșene ocupă un loc privilegiat în creația artistică populară din Maramureș, în ansamblul culturii populare, materiale și spirituale din țara noastră.
O categorie aparte în cadrul construcțiilor în lemn o constituie porțile, care, în Maramureș, au o frecvenţă foarte mare şi care sunt considerate adevărate arcuri de triumf ale geniului creator și care dau o personalitate gospodăriilor tradiționale. Sunt cunoscute porțile de la Bârsana, Nănești, Oncești, dar și cele din zona studiată de noi, cele de la Vadu Izei, Desești, Sârbi, Budești. Călinești. Etnografii și-au arătat interesul față de aceste monumente de arhitectură populară, le menționează în multe lucrări, iar marile muzee din țară le-au achiziționat și le-au valorificat.
Tradițiile legate de construcția porților, ca de altfel ale tuturor construcțiilor din lemn, au fost puternice și s-au păstrat aproape neschimbate până în mijlocul secolului al XX-lea, nu doar în Maramureș, ci în întreg spațiul românesc. Existau diferite obiceiuri legate de timpul de tăiere, lunile noiembrie – februarie fiind indicate pentru tăiatului lemnului, apoi tăierea copacilor pe lună nouă pentru a fi goliți de sevă și gângănii, curățire trupească și sufletească a celor care participau la exploatarea pădurii (trebuiau să fie spălați, spovediți, rugăciunea specială a butinarilor trebuia spusă în comun).
Construcția, incizarea motivelor și actul de trecere pe sub pragul porții suportau fiecare un ritual aparte, pe baza unor credințe profunde, cu conotații magice. Trecerea pe sub poartă devenea un act ceremonial, purificându-se de relele lumii profane pentru a intra curat în universul casnic al gospodăriei și familiei.
Pierzându-şi semnificaţiile iniţiale, motivele sculptate au trecut din planul magico-mitic în cel artistic, estetic. Preponderent, pe stâlpii porţilor găsim sculptate „pomul vieţii”, ca simbol al vieţii fără de moarte, însemne solare şi stelare, linia în zigzag, „dintele de lup”, mărci creştine, dar şi şarpele, cocoşul sau figuri antropomorfe, toate fiind expresia unor profunde credinţe încifrate şi pierdute în negura vremurilor.
Frecvent, pe pragul de sus al portiţei, apar consemnate numele proprietarului şi data construcţiei porţii. Nu rareori, în locuri mai ascunse este gravat şi numele meşterului”, se arată pe pagina de Facebook Muzeul Maramureșan.
Citește și: Turist în dormitor: De Crăciun, fii mai bun și stai acasă
