Aniversăm 161 de ani de la Unirea sub sceptrul lui Alexandru Ioan Cuza în momente de dezbinare a poporului, de ură semănată de la cele mai înalte nivele și de criză, mai ales a valorilor.
Atunci, cu peste un veac și jumătate în urmă, au existat oameni, personalități cu mare iubire de țară și de popor. Nu foarte mulți, dar destui cât să umplem un mic pomelnic. Atunci, ca și acum, poporul era destul de necăjit, de obidit și disprețuit.
Mai ales că poporul de atunci nu avea, precum populația de azi, iphoane, facebucuri și alte gadgeturi cu plăcuțe suedeze. Și atunci erau stăpâni în cele două provincii turci, austrieci, ruși, așa cum astăzi, în România încă măricică, avem alte lifte care ne vor doar nenorocul.
Și ceea ce este și mai grav, dacă atunci Vodă- Cuza, ca să-i spele rușinea, l-a pupat pe moș Ion Roată pe obrazul unde-l scuipase un nenorocit de boier, astăzi diverși netrebnici, crezându-se boieri pentru că au ajuns mari dregători, scuipă poporul cu mare poftă pedepsitoare, cu adevărate flegme ucigătoare.
Cei care ar trebui să se gândească doar la oameni se grăbesc să păcălească prin amăgire poporul, să-l păcălească ceva mai devreme, pentru ca poporul să nu se trezească și să-și dea seama în ce hazna a fost trântit.
Atunci, domnitorul Alexandru Ioan Cuza l-a avut sfătuitor și premier pe marele cărturar Mihail Kogălniceanu, un liberal moderat. Astăzi, îl avem premier pe Ludovic Orban, care nici el nu mai știe ce este. Orice eventuală comparație între cei doi ar fi ca un scuipat pe istoria națională și pe cea a liberalismului în România!
În ceea ce îl privește pe marele domnitor, nu avem cum să-l comparăm cu Iohannis, Doamne-ferește! În primul rând Vodă Cuza nu se ducea la Milcov în geacă roșie! Iar automobile nu existau încă, și evident, nici cele înmatriculate în Suedia, cu opinia politică pe care Iohannis o apreciază!
