Soarta pădurilor duce la soarta omului. E simplu. Declarația lui Klaus începe cu durere și cu multă susținere (verbală) pentru familiile afectate de inundațiile lunii iunie:
”Vreau să transmit un mesaj de solidaritate familiilor greu încercate. Autorităţile depun toate eforturile pentru a-i ajuta pe oameni, pentru a le proteja pe cât posibil gospodăriile şi a le asigura celor afectaţi ceea ce au nevoie în aceste momente dramatice. Este tragic că aceste fenomene meteorologice extreme s-au soldat cu pierderi de vieţi omeneşti şi transmit condoleanţe familiilor îndoliate”.
Îl înțeleg pe Iohannis. Și eu sunt solidară cu cei care au fost încercați. Dar nu e tocmai vina naturii. Iar fenomenele meteorologice nu sunt tocmai doar ”fenomene”. Nu se întâmplă nimic ce nu era de așteptat. Nu e un fenomen inexplicabil. Se dă vina pe vreme, că ar fi prea haotică. Se dă vina pe ploaie, că e prea multă, pe râuri că-și părăsesc albia, și pe terenuri. Că ar aluneca degeaba. Nu e nimic pur întâmplător. Sunt doar consecințe. Nu o ia natura razna că așa a decis peste noapte.
În schimb, o drege mai jos:
”Din nefericire, inundațiile cu consecințe grave sunt fenomene care se repetă frecvent în România și trebuie să fim mult mai bine pregătiți în a le gestiona. Soluțiile există și ele vor trebui puse în aplicare. Ceea ce vedem acum este consecința amplificării schimbărilor climatice și a ignorării timp de ani de zile a acestor pericole. Odată cu schimbările climatice, apar din ce în ce mai multe fenomene meteo extreme și în țara noastră.
Luna iunie, de exemplu, a acestui an a fost cea mai ploioasă din ultimii 60 de ani, fapt care a generat inundații severe și numeroase probleme într-un interval de timp foarte scurt. Este imperativă o schimbare rapidă de abordare pentru a putea răspunde eficient unor situații de o asemenea amploare. Va trebui să depășim mentalitatea că e suficient să construim încă câteva diguri pentru a stopa inundațiile. Digurile nu sunt suficiente.
Conservarea fondului forestier și campanii susținute de împădurire sunt soluții aflate la îndemână, care au nenumărate efecte benefice atât pentru mediul înconjurător, cât și pentru protecția malurilor cursurilor de apă, din perspectiva combaterii inundațiilor”.
Ar fi interesant să facem mai mult decât să vorbim. Să lăsăm și drujba, și lamentările, și afacerile, și exportul de lemn.
E de bon ton să-ți arăți susținerea și să-i mângâi (virtual) pe creștet pe cei suferinzi. E omenește să fii empatic și dă bine ca președintele să pară alături (tot virtual) de cei încercați. Sunt ok mesajele de solidaritate. Dar soarta mediului nu depinde de mesaje. Ci de acțiuni.
Citește și: Cristina-Elena Dinu: păduri tăiate și exportate. Cu avizul Ministrului Mediului
