Vasile Bănescu, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, declară în felul următor:
”Ancheta epidemiologică a dus la izolarea și testarea tuturor clericilor de la parohie și a doamnei de la lumânări. Ulterior au fost depistați pozitiv cântărețul bisericesc, doamna de la lumanari, doi preoți și doi diaconi. Biserica și curtea ei au fost dezinfectate de mai multe ori. În biserica respectivă nu a mai fost oficiată nicio slujbă. Arhiepiscopia Bucureștilor a anunțat imediat DSP-ul și un alt preot a fost desemnat pentru a suplini activitatea acolo.”
Da, iar vorbim despre biserica din România, de data asta despre Biserica Sfântul Dumitru din cartierul bucureștean Colentina. Biserica respectivă a fost închisă, după ce doi preoți, doi diaconi, un cântăreț și vânzătoarea de lumânări au fost confirmați pozitiv cu noul coronavirus.
Adică o gașcă de oameni habotnici care susțin că Dumnezeu le știe și le vindecă pe toate. Că rugăciunea face minuni. Că mai bine să construim catedrale și să pupăm icoane, să bem agheasmă și să facem întrecere în acatiste. Concurs de pupat moaște și de cântat cântecele vesele despre sfinți. Concurs de lins lingurițe. O gașcă de oameni care știa, la fel ca mine și ca tine, despre ce se întâmplă în lume. O gașcă de oameni care vede, la fel ca mine și ca tine, că se moare.
S-a făcut tam-tam pe închiderea bisericilor și anularea slujbelor mai mult decât s-a discutat închiderea școlilor și suspendarea cursurilor. S-a discutat pe situația BOR mai mult decât s-a discutat sistemul sanitar din România.
Nu, Vasile, nu mă bucur că s-au îmbolnăvit ceva clerici inconștienți. Mă întristează că se moare, că infectații îngroașă numerele și că unica soluție pe care o văd nu e spitalul, ci izolarea. Oare e nevoie să se moară pe capete pentru a se închide bisericile într-o perioadă de pandemie? Cam grav, Vasile.
Și totuși unde e diferanța între grav și foarte grav? Grav e ce se întâmplă și în România, și peste tot în lume. Virusul e grav. Foarte grav e că lumea se înghesuie în biserici, așa cum se înghesuie suporterii pe stadioane. Că fie că e biserică sau stadion, tot un fel de distracție mentală este. Și, ce e și mai grav, e că distracția costă. De data asta, prețul e chiar viața.
Citește și: Marian Oprișan: ”Trebuie să protejăm personalul medical”
