Economistul Nouriel Roubini nu s-a înșelat nici în 2008, când criza financiară ne-a cam lovit pe toți. Și da, dacă e să ne luăm după previziuni, ne vom aminti de 2020, așa cum ne vom aminti și de 2008. Și nu vor fi amintiri tocmai frumoase.
Discuțiile pe vreme de pandemie sunt fix de trei feluri: politice, economice și informații despre sănătate. Partea politică stagnează în România, ne-am obișnuit să se discute discuții, așa cum ne-am obișnuit cu micile războaie dintre politicieni.
La partea cu sănătatea, stăm la fel de prost și fiecare cam e pe cont propriu. Cu excepția unor numere care cresc zilnic, nu par să se fi schimbat multe în ceea ce privește sistemul medical.
Economia în schimb, părea a fi un subiect care place tuturor. Că avem sau nu studii, nu prea contează. Avem păreri. Păreri are și Nouriel Roubini, ceva mai pertinente ca ale noastre:
”În timpul crizei financiare globale producția a avut nevoie de trei ani pentru a scădea. De data aceasta nu a durat trei ani, nici măcar trei luni. În trei săptămâni, a existat o cădere bruscă a fiecărei componente”.
Problema e că, deși le numim păreri și discuții, ar trebui să le vedem mai mult ca pe un avertisment. Și, de parcă nu eram deja destul de speriați în legătură cu locurile de muncă, Roubini continuă:
”Aceste locuri de muncă care au dispărut vor reveni doar parțial, cu salarii mai mici, fără beneficii, cu jumătate de normă. Va exista și mai multă nesiguranță în privința locurilor de muncă, a veniturilor și a salariilor.
Puteți deschide magazinele, dar întrebarea este dacă oamenii vor reveni”, spune el. „Majoritatea centrelor comerciale din China sunt încă goale. Jumătate din zboruri au dispărut. Magazinele din Germania sunt deschise, dar cine vrea să meargă la cumpărături ?”.
Privind peste România, șomajul e în floare, Cîțu visează economii înfloritoare și mulți sunt relaxați. Poate prea relaxați.
Citește și: Cîțu: Programul de relansare economică, făcut public la 1 iunie
