Diferite culturi au descoperit moduri total diferite și uneori greu de înțeles de a se bucura de sezonul sărbătorilor de iarnă. Iată patru dintre cele mai stranii tradiții din sărbători, modul în care au luat naștere și cum și-au menținut popularitatea după zeci sau chiar sute de ani. În Japonia, de pe la începutul anilor 80, statui în mărime naturală ale colonelului Sanders, mascota lanțului de fast-food american KFC, îi salută pe turiști și localnici îmbrăcate ca Moș Crăciun, potrivit g4media.ro.
Acest lucru nu este tocmai unic, dar ceea ce îi diferențiază pe japonezi este modul în care au transformat KFC într-o masă tradițională de Crăciun, în ciuda faptului că populația creștină a țării nu este mai mare de 2%.
În fiecare an în perioada Crăciunului, cozile la KFC din întreaga țară par aproape interminabile. De asemenea, în zilele cele mai aglomerate, în special pe 24 decembrie, vânzările cresc și de zece ori față de restul anului. KFC-ul de Crăciun este atât de popular încât japonezii încep să-și comande “butoaiele de petrecere”, așa cum mai sunt numite gălețile de KFC pline de pui prăjit, salată de varză și prăjituri, încă din noiembrie. Sculpturile din dovleac sunt o tradiție foarte bine cunoscută de Halloween, însă oamenii din orașul mexican Oaxaca preferă să-și încerce abilitățile artistice pe legume de Crăciun, doar că în loc să sculpteze dovleci, se folosesc de ridichi.
„Noche de Rabanos”, sau „Noaptea Ridichilor”, este o tradiție care datează de mai bine de un secol. Negustorii care sperau să atragă potențiali cumpărători în zócolo (piața orașului) înainte și după slujbele de Crăciun sculptau forme complicate în coaja ridichilor. Uneori formau mici oameni sau decorând sculptura cu alte legume de vânzare.
Ridichile festive erau un adevărat succes. iar localnicii au început să cumpere cele mai elaborate opere pentru a-și declara mesele de Crăciun. În 1897, primarul de atunci al orașului Oaxaca a transformat tradiția cioplirii ridichilor într-o sărbătoare oficială, declarând 23 decembrie Noaptea oficială a ridichilor, iar tradiția este încă foarte populară chiar și în prezent.
Ridichile folosite în sculpturile pentru Noche de Rabanos sunt cultivate pentru a fi mai mari decât în mod normal (unele cântăresc până la 3 kg și au o lungime de 50 cm).
Acestea sunt recoltate în jurul datei de 18 decembrie, iar artiștii au la dispoziție câteva zile de lucru înainte de a se întoarce în zócolo pentru a-și expune creațiile. În multe zone din lume, nu este neobișnuit să vezi grupuri mari de oameni care se îndreaptă spre biserică în dimineața de Crăciun, dar până și modul de a ajunge acolo poate deveni o tradiție distractivă.
Mulți oameni din Caracas, capitala Venezuelei, merg către slujba de Crăciun pe role.
Venezuela nu este tocmai locul potrivit pentru obiceiurile de Crăciun deoarece este greu să te bucuri de ciocolată caldă sau de săniuș când temperaturile pot ajunge și la 27 de grade Celsius în decembrie, sau chiar peste 30 de grade în cele mai călduroase zile ale lunii. Dar vremea este foarte bună pentru role, trotinete și biciclete, ceea ce se reflectă în cadourile de Crăciun primite de copii. După o noapte de distracție pentru adulți și copii, obiceiul este de a merge direct la biserică pentru “misa de gallo” – slujba care are loc fie la miezul nopții, fie în primele ore ale dimineții. Moș Nicolae marchează începutul sărbătorilor de iarnă și aparent are un partener, respectiv Krampus, o figură de legendă în Europa Centrală.
Cel mai probabil de origini germane, acest partener al lui Moș Nicolae este cel care vine să-i pedepsească pe copiii obraznici când se apropie Crăciunul.
Se crede că Krampus făcea parte din ritualurile păgâne pentru solstițiul de iarnă. Potrivit legendei, el este fiul lui Hel, zeul nordic al lumii subterane. Odată cu răspândirea creștinismului, Krampus a rămas un element important al sărbătorilor de iarnă, în ciuda eforturilor Bisericii Catolice de a-l interzice. Se spune că Krampus și Sfântul Nicolae sosesc în seara de 5 decembrie. În timp ce Sfântul Nicolae îi răsplătește pe copiii cuminți lăsându-le cadouri, Krampus îi bate pe cei obraznici cu crengi și bețe. În unele cazuri, se spune că îi mănâncă sau îi duce în lumea subterană.
Pe 6 decembrie, ziua Sfântului Nicolae, copiii se trezesc pentru a-și găsi cadourile sau pentru a-și îngriji rănile.
Monstrul legendar a dat naștere mai multor povești și tradiții în Europa (și cu siguranță și anxietăților), dar probabil cea mai faimoasă este “Krampusnacht” (Noaptea lui Krampus) – în anumite părți din Germania, Slovacia, Austria și chiar Italia. Oamenii, în special din zone rurale se îmbracă în costume înspăimântătoare similare monstrului pentru a-și “speria” vecinii în noaptea de 5 decembrie. Cristian Popescu Piedone, îndemn pentru români: Cumpărați de la producătorii locali, ajutați România să crească sănătoasă, mare și bogată
