Se vede treaba că trădătorii sunt un specimen des întalnit la Primăria Sectorului 1 din București. Și pentru că tot am menționat asta, haideți să dăm și un exemplu concret: Turcu Răducu Gabriel, un constănțean care nu cu mulți ani în urmă umplea brichetele pe litoral (da, da, asta făcea), sprijinind marginea unei tarabe ruginite și dezmembrate.
Cum-necum, omul nostru ajunge angajat la Ministerul Dezvoltării (!!!)- de unde într-o zi norocoasă pentru el, îl preia Daniel Tudorache, pe atunci încă primar la Sectorul 1 și îl aduce pe post de șef la Primăria din Banu Manta.
Îl aduce, însă nu înainte să-l sune pe ministrul de atunci, Stănescu, („tractoristul”, pentru… prieteni), cunoscut ca mare mahăr peste județul Olt, județ pe care îl păstorea cu mână de fier alături de un oarecare Oprescu care, pe vremea aia era omul lui de mare încredere și care azi este președintele Consiliului Județean Olt.
Să revenim: Tudorache îl sună pe actualul secretar general al PSD, Paul Stănescu, acesta îi spune să-l ia fără probleme (nu c-ar fi vreo pierdere). Ceea ce s-a dovedit a fi neadevărat și adevărat în același timp: în timp ce pentru Ministerul Dezvoltării n-a fost nici durere și nici întristare, pentru Tudorache s-a transformat într-un mare fiasco, încă din primele zile.
„Brichetarul” nostru, Turcu Răducu Gabriel, „s-a băgat în seamă” de la început cu toți consilierii USR, devenind „slugoiul” perfect pentru aceștia dar si pentru Leon Păiuș, actualul viceprimar USR al Sectorului 1, turnând tot ce se putea în ideea că poate, într-o zi, va ajunge Clotilde Armand primar.
Iar când acea zi a sosit, Turcu și-a frecat palmele de mulțumire și din acel moment s-a oferit să comită tot felul de „turnătorii”, mergând până la a face liste cu pesediștii cu carnet de partid sau numai cu simpatizanții de stânga, ne povestesc surse foarte apropiate de acesta. Respectivele liste ajung întâi pe la viceprimarul Leo Păiuș, care le mai perie și el în functie de simpatiile sale, ca mai apoi să ajungă la cabinetul primarului, ca o ultimă redută. Și uite-așa s-a ajuns la plecatul acasă. Se povestește pe holurile primariei ca începe „curățenia de primăvară” în ceea ce îi privește pe cei care nu sunt useriști.
Și-acum, după toate cele povestite, rămâne întrebarea: S-a întâlnit Turcu Răducu Gabriel cu Oprescu (da, „băiatul” ăla despre care vă povesteam la început: omul lui Stănescu, „tractoristul”) de vreo două ori prin București? Noi nu știm dacă este adevărat, dar dacă da, doamnă Armand, domnule Păiuș, cum rămâne cu auto-intitulata integritate useristă? Nu de alta, dar există o vorbă celebră care în cazul ăsta mi-e teamă că se aplică mănușă: Iubesc trădarea, dar îi urăsc pe trădători!
Citește și: Clotilde Armand, de la „oh là là”, la „aoleu”
