„Cine v-a lucrat aici?” – iată întrebarea pe care cei mai mulți dintre românii care angajează un „meșter” nou o primesc, caz în care lucrarea inițială a fost realizată de alt „meșter”. Și, ca oricare alt român, mi-a fost și mie dat să fiu întrebată acest lucru. Ce poți să răspunzi la o astfel de întrebare care, de altfel, pare una retorică? Mai nimic. Dai din cap, articulezi un „îhim”.
Autosuficiența majorității „specialiștilor” de la noi e proverbială. Și-am stat să mă gândesc: de ce există atâta lipsă de fair-play între membrii aceleiași bresle? Din prea multă invidie? Posibil. Însă aș miza, mai degrabă, pe nepricepere. Mai exact, pe o modalitate de a ascunde clientului faptul că nu ești în stare să îmbunătățești o lucrare făcută de altul. Imediat vei auzi: „Aaa, dar eu nu pot să repar ce-a făcut ăsta aici, domnișoară! Lucrarea e compromisă!”. Cu alte cuvinte, dărâmăm totul, chit că „totul ăla” l-a costat pe client bani iși construim altul „mai trainic și mai frumos” – din nou, tot pe cheltuiala clientului.
Cum ar veni „cine v-a lucrat aici?” e doar semnalul că ai de scos bani din buzunar, mai mulți decât te-ai fi așteptat, într-o primă instanță.
Accepți provocarea (nu e ca și cum ai de ales) și, dacă ai proasta inspirație să asiști la lucrări cât timp noul meșter, mult mai profi decât primul, îți repară, ai toate șansele să auzi timp de câteva ore: „fiți atentă cum v-a prins asta! ‘ai de capul lui!”, combinat cu câte un „nț-nț-nț”, din când în când.
Desigur, ai putea să pleci de-acolo, numai ca să nu-l mai auzi cum îți strică ziua, însă dacă renunți la supraveghere, pe viitor s-ar putea să auzi din nou „cine v-a lucrat aici?”, din partea altui meșter, venit să repare ce a stricat acesta.
Citește și editorialul: Cum îți crești cititorii, așa îi ai
