„Fenomenul de arșiță în România se va intensifica continuu în perioada 2021–2050, contribuind la amplificarea stresului termic agroclimatic prin încălzire excesivă, în raport cu pragul termic critic de 32°C”, estimează autorii „Strategiei naționale privind adaptarea la schimbările climatice pentru perioada 2024—2030, cu perspectiva anului 2050”, document aprobat recent de Guvernul României, potrivit g4food.ro.

Cele mai mari valori anticipate ale acestui indicator sunt pentru regiunile joase din sudul țării

Durata fenomenelor de arșiță va crește și ea continuu, în ambele scenarii, în toată țara, cu cele mai pronunțate creșteri așteptate în regiunile Sud și Sud-Est. În scenariul RCP4.5, durata fenomenelor de arșiță va atinge valori de 12-15 zile în perioada 2021–2050. Comparativ, în scenariul RCP8.5, creșterea anticipată va fi similară, dar cu o extindere a arealelor de creștere către estul țării. Evoluția climatică este proiectată în funcție de scenariile privind emisiile de gaze cu efect de seră. Arșița (seceta atmosferică) este un fenomen deja obișnuit în anumite regiuni ale țării. „Analiza decenală a fenomenului de arșiță evidențiază, în intervalul 2011–2020, o tendință crescătoare a intensității arșiței, mai ales în sudul, sud-estul și vestul țării. La nivelul perioadei 1981–2010, intensitatea arșiței a fost accentuată, în special în sudul, sud-vestul și sud-estul țării.

Pe diferite perioade de referință (1961–1990, 1971–2000, 1981–2010), se evidențiază faptul că valorile maxime de arșiță s-au înregistrat în regiunile Oltenia și Muntenia, iar cele minime în zona depresionară din Transilvania-Maramureș”.

Perioadele critice de dezvoltare ale plantelor față de temperatură sunt variabile în funcție de specie (termofile, mezofile) și fazele fenologice (germinare, încolțire, răsărire, înfrunzire etc.). Parametrii agrometeorologici de risc termic (fenomenul de „arșiță”, asprimea iernii, indicele de împrimăvărare), precum și cei de stres hidric (fenomenul de secetă pedologică, cantitățile de precipitații pe diferite intervale specifice) au un impact puternic asupra culturilor agricole din România. Impactul fenomenului de arșiță (temperaturi maxime > 32°C) afectează cerealierele de toamnă, (orz și grâu de toamnă), îndeosebi în perioada care corespunde fenologic cu fazele de înspicare-înflorire-formarea și umplerea boabelor (în mai și iunie). La porumb, efectele temperaturilor maxime extreme (arșița) prezintă un risc climatic în special în lunile iulie și august (Mateescu et al., 1999).

„Simultan cu amplificarea stresului termic agroclimatic prin încălzire excesivă, în România se estimează o ameliorare a stresului termic (al plantelor și animalelor, n.m.) prin răcire excesivă (prin ger și îngheț), în ambele scenarii analizate.

Anomalii pozitive viitoare în ceea ce privește unitățile de ger (după pragul critic al temperaturii minime de -10°C) sunt așteptate în special în nordul și nord-estul țării. De asemenea, se anticipează scăderea numărului de zile cu îngheț la sol în toată țara, dar îndeosebi în regiunile Vest, Nord-Vest și Nord-Est. România este situată într-o zonă de climă excesiv continentală, cu secete pedologice prelungite.

Creșterea în ultimii 10 ani a temperaturilor medii anuale cu 0,2 – 0,6 grade Celsius şi scăderea precipitaţiilor cu 10 – 15 mm, faţă de mediile multianuale, pe fondul scăderii actuale a geosistemului, relevă tendinţa clară a intensificării şi extinderii fenomenelor de extinderii fenomenelor de deşertificare şi degradare a terenurilor în special în zonele de sud şi est a ţării. O treime din teritoriul României (aproximativ 7 mil. ha) şi 40% din suprafaţa agricolă se află în zone cu risc de deşertificare. Regiunile cele mai expuse sunt sudul Câmpiei Române, Dobrogea şi sudul Moldovei.

Migranţi depistaţi la Nădlac când încercau să iasă ilegal din țară