Școlile au rămas închise și, personal, nu văd nimic negativ în decizia lui Klaus Iohannis. Nimeni nu vrea să facă selecție naturală cu copilul lui. S-a vorbit obsesiv-compulsiv despre examene și teze. S-a vorbit de teze, de parcă tezele ne-ar fi salva de coronavirus. Înțeleg că educația salvează, dar să ne gândim și la riscuri.
E adevărat, temele au fost mai relaxate și nu înțeleg cum de o perioadă de pauză ar putea avea un așa mare impact în educație. Asta în starea în care ne aflăm, departe de normalitate. S-a amânat încă o dată deschiderea școlilor și, probabil, mulți elevi văd asta ca pe o prelungire a vacanței.
Nu știu dacă această perioadă de ”vacanță” cu teme on-line schimbă ceva în sistemul educațional din România. Da, avem nevoie să dăm un sens societății. Doar că asta vine cu un risc semnificativ. Și nu ne prea place ideea de risc, atunci când vorbim de sănătate. Dar să nu uităm că, după 15 mai, fix copiii ar fi putut da piept direct cu acest risc.
E clar că vaccinul nu va veni prea curând. Probabil se va lăsa așteptat un an, poate chiar doi. Și, totuși, cum rămâne cu școlile? E normal să ne gândim la educație, dar e la fel de normal să ne gândim la siguranță. La sănătate. Nu știu cât există condiții de siguranță acum. Spun asta, pentru că nici înainte nu au existat.
A fost luată în calcul redeschiderea școlilor și m-am gândit, în primul rând, la cum ar fi ajuns un copil la școală. Nu sunt mijloace de transport bine puse la punct. Nu erau nici înainte. Și, când mă gândesc la mijoacele de transport, mă gândesc și la trenuri, navete și studenți. Și la faptul că trenurile au fost și (clar) vor rămâne focare de infecție, mizere, neiginizate și nesigure. Ca și autobuzele de altfel. Și tind să cred că ar fi avut de suferit și cei mici, dar și cei mari.
Încă un motiv pentru care sunt de acord cu Iohannis și cu amânarea reînceperii cursurilor: cum ar fi rămas cu părinții sau bunicii care își însoțeau copiii la școală? Pentru că legea, dar și conștiința îți dictează să-ți ții copilul în siguranță. Și, ajungem aici la o întrebare delicată: oare riscul ar fi crescut? Bunicii sunt cei la care apelăm atunci când avem un job riguros și nu foarte permisiv. Dacă virusul ar fi fost transmis de la un copil (asimptomatic) la categoriile de vârstă aflate în grupa de risc?
Da, ar fi fost ok să înceapă programul școlar cu măști, mănuși, dezinfectant. Dar. Avem aceste produse? S-a discutat despre aceste produse? Și, dacă le-am fi avut, existau ele, oare, în fiecare școală? Din București până în ultimul cătun din Suceava?
Continuă starea de urgență, școlile sunt închise. Cursurile on-line continuă. Dar și aici e o problemă. Cum rămâne cu elevii care nu au condiții pentru a participa la cursurile on-line? Nu vorbim doar de mediul rural, vorbim de familii cu posibilități reduse. Vorbim de copiii care nu știu cum arată un laptop, dar care au dreptul la educație, obligatoriu și gratuit. La fel ca oricare alt copil. Vorbim de copiii care nu au noțiunea de pachet la școală sau de cele trei mese zilnice.
Unii îl acuză pe Iohannis pentru amânarea deschiderii școlilor. Unii nu sunt de acord cu metodele on-line și cu programul. Unii părinți se plâng de cursuri on-line la ore imposibile (seara, foarte târziu). Alți părinți nu au suficieți bani pentru a garanta accesul la Internet sau măcar acele trei mese zilnice.
Și, să fim serioși, școala on-line nu a fost un mare succes. Cel puțin în această perioadă.
Să ne gândim, totuși, la o eventuală reîncepere a cursurilor. Să spunem că scenariul va avea loc chiar anul acesta. Nu toți copiii nu vor putea să respecte normele de igienă. Și nu pentru că nu vor sau nu sunt educați. Există școli care nu au nici măcar săpun lichid. Cu pandemie sau fără, unele școli nu au nici măcar apă curentă sau toalete.
O altă întrebare. Până când îi ținem în casă? Sperăm într-o echipare a școlilor, dar mă gândesc că școlile nu sunt finanțate și tot părinții vor băga mâna în buzunar. Nu primăriile. Părinții. Nu cred că există vreo garanție. Chiar dacă s-ar da drumul la cursuri, unii părinți vor refuza să-și trimită copiii la școală. Nu au fost asigurate condiții de igienă nici înainte de pandemie. Și banii alocați se cam duc într-un neant despre care nu știm nimic.
Și încă o problemă: școlile nu au infrastructura necesară. Nu s-au discutat măsurile și condițiile în care s-ar fi deschis școlile, dar s-a discutat reînceperea cursurilor de la data de 15 mai. Nu s-a discutat igienizarea școlilor. Nu s-a făcut public un buget alocat dezinfectanților, săpunului, curățeniei, măștilor, mănușilor.
Întrebări, dileme, complicații, temeri, stres.
Se pare că măcar președintele a luat în calcul lista cu problemele de mai sus.
Da, cursul normal al educației a fost pus pe pauză încă o dată. Ce îmi doresc e ca măsurile să vină înainte ca porțile școlilor să fie deschise. Educația poate fi pusă pe pauză chiar și trei luni. Să ne gândim doar la vacanța de vară. Și să ne gândim că sănătatea e mai importantă ca educația. Cu vacanțe sau fără.
Citește și: Statul, partenerul tău de afaceri. Variantele lui Cîțu
