Mi-a plăcut declarația lui Ludovic Orban în legătură cu redeschiderea școlilor. În continuare, nu-i înțeleg pe cei care militau pentru normalitatea zilei de 15 mai. Și, în continuare, nu-i înțeleg pe cei care încă mai speră într-o normalitate. Departe de subiectul școlilor, mulți nu înțeleg ideea de pericol, de pandemie. De luptă pentru supraviețuire. De ruletă rusească. De un al doilea val. Poate și al treilea.
Ludovic Orban:”Dacă va veni al doilea val, trebuie să ne prindă foarte bine pregătiți. În funcţie de situaţie, vom lua toate măsurile care se impun. Guvernul, de exemplu, a decis poate printre primele țări să suspende cursurile în școli și facultăți, pentru că așa am considerat necesar”.
Mulți încă mai visează la cai verzi pe pereți și mulți mai cred că orice zboară se mănâncă. Da, cel mai probabil, a pornit de la o ființă zburătoare mâncată de un chinez. Dar să te gândești și să estimezi o anumită dată, e mai grav. Să joci la loterie viața propriului copil, iarăși, foarte grav. Și, până la urmă, pentru ce? O doză mult prea mare de optimism duce la suprazoză. Iar supradoza ucide.
”Astăzi, după o analiză extrem de aprofundată, pentru că au fost foarte multe voci care au cerut redeschiderea şcolilor, am luat această decizie de a menţine suspendate cursurile şi de a relua şcoala în toamnă. Pentru că, în evaluarea pe care am făcut-o, extrem de amănunţită, am identificat foarte multe riscuri în cazul deschiderii şcolilor.
Aici lucrurile sunt foarte clare: viaţa, sănătatea elevilor şi profesorilor trebuie puse pe prim plan. În ceea ce priveşte cunoştinţele se poate stabili un mecanism prin care acestea să ajungă la elevi. Evident, ne propunem clar să închidem anul şcolar şi ne propunem ca examenul de evaluare, de bacalaureat să fie luate, astfel încât să permitem elevilor din clasa a VIII-a, din clasa a XII-a să continue şcoala pe treapta care urmează în procesul educaţional”, a precizat Orban.
Poate vom învăța multe din anul 2020: protecție, distanță. Siguranță, reguli, conduită. Adaptare. Dar, ce e cel mai important de reținut, e că orice risc e un glonte. Faptul că ieși din casă și nu păstrezi distanța. Faptul că nu eviți aglomerația. Faptul că militez stângaci și nătâng pentru redeschiderea școlilor. Sau a restaurantelor. Sau a bisericilor.
Nu doar despre școli e vorba. E vorba despre amânare și despre menținerea unei stări de urgență care, da, nu e confortabilă. Dar care pune pe pauză niște cifre: îmbolnăviri și decese. Educația ajută să înțelegi mai bine viață. Dar educația și spiritul civic nu au loc doar în sala de clasă. Ci și în familie.
Iar dacă simți că nu mai reziști cu copilul în casă, înseamnă că te confrunți fix cu educația pe care i-ai dat-o.
Citește și: Klaus Iohannis: „O relaxare prematură ar fi greșită”
