Am văzut în perioada asta ceva nunți amânate. Dar nu toate. Românul e inventiv și a apelat la petreceri on-line. Sau a tăiat de pe listă niște cumnați și vreo 2 veri de-a șaptea spiță. Alții au decis că e mai bine să riște o amendă și au petrecut în dulcele stil hippie: libertate și dezmăț.
Povestea de azi de pe Facebook este despre Klaus Iohannis și despre nunți. Și botezuri. A decis Klaus (și bine a făcut) că nu ar fi exagerat ca școlile să rămână închise. Desigur, mulți părinți s-au inflamat, scandalizat, au venit cu diverse plângeri și argumente. Mie, personal, mi s-a părut o decizie absolut normală, am argumentat că sănătatea este și trebuie să fie mai presus de educație. Nu, nu în general. Ci pentru o perioadă de timp.
Printre comentariile pro și contra, românii au amestecat merele cu perele. Și nu, nici nu mă așteptam să văd altceva. Dacă se discută de ornamentele pentru Crăciun, românii vor aduce în discuție prețul la ceapă. Dacă se discută despre Bacalaureat, va exista un român supărat pe zgomotul tractoarelor din Suceava. Dacă se discută despre școli închise pe perioadă de pandemie, ghici ce: cum rămâne cu nunțile? Dar cu botezurile? Păi, românii vor nunți. Și botezuri.
Sper, chiar încerc și vreau să sper că respectivul comentariu a fost scris în glumă. Deși, analizând puțin profilul persoanei respective, nu observ decât seriozitate. Și o dorință arzătoare de măritiș și verighete.
Există un tipar uman lesne de identificat dacă ai ceva experiență în Social Media. Nu multă experiență. E de ajuns să petreci câteva ore pe o pagină publică. Să zicem pe pagina lui Klaus. Avem aplaudacii de serviciu, trollii care creează conflicte, nemulțumiții și opoziția. A, da, și nuntașii. De regulă, sunt de sexul feminin și au ca etern scop în viață să se mărite și să se reproducă. Și nu oricum, ci foarte public. Chiar pe pagina de Facebook a președintelui.
Și nu știu ce e mai rău. Faptul că persoana în cauză nu prea înțelege în ce perioadă ne aflăm, sau că nu prea pricepe că discuția era despre grădinițe, școli și universități.
Citește și: Costi: un copil de la orfelinat și animalele fără stăpân
