Colectivul lui Dan Barna n-are nicio legătură cu al meu
Colectivul meu este despre prietenii pierduți în încendiu, oameni pe care i-am știut, oameni pe care poate ar fi trebuit să îi știu și n-am mai apucat. Colectivul meu este despre neputință, despre corupție, despre răni adânci în suflet și despre lacrimi ce nu se opresc nici acum, după aproape 5 ani. Colectivul meu nu este despre Tolontan și despre eroismul lui. Cu toate că da, omul a făcut niște lucruri mișto la vremea respectivă, a demascat niște nemernici, a dat startul unor revoluții. Chiar și-așa, Colectivul nu este despre el, despre „how it was all made”, despre redacție, despre frământările lor. Pe noi nu ne interesează frământările lui Tolontan! Pe noi ne interesează frământările celor ale căror vieți nu vor mai fi niciodată la fel, sau nu vor mai fi deloc. Ne interesează cum să facem să le fie un pic mai bine celor care au rămas.
Ar fi trebuit să fie despre Colectiv, a fost despre cum Tolontan n-a avut somn
Colectivul lui Dan Barna e subiectiv. Omul s-a dus la MȚR ca să-l vizioneze, o fi fost atent la documentar, n-o fi fost, cine știe! Spune Barna cum că nu e o ecranizare a incendiului, ci a ceea ce a urmat în țară, postapocalipsă. Ok, de-ar fi fost așa, ar fi fost tare bine. Dar nu e așa. E o ecranizare a măreției lui Cătălin Tolontan.
Are și Barna voie să aibă o părere, desigur. Voi, ceilalți, mergeți ca să vedeți documentarul și judecați-l, pe cât posibil, cu creierul, nu cu inima. Pentru că dacă țara asta a noastră e așa cum e, este tocmai din pricina sentimentalismului exacerbat ce pune piedici gândirii.
Așa că iată! Comentariul său ar fi unul pertinent – dacă ar avea legătură cu documentarul în sine. Are legătură, însă, cu ceea ce ar fi trebuit să fie documentarul.
„Colectiv ne privește pe toți
Tocmai am venit de la filmul Colectiv care rulează la MȚR.
Tragedia de la Colectiv este motivul direct pentru care și eu și foarte mulți dintre colegii mei din Alianța USR PLUS am intrat în politică.
Filmul acesta trebuie văzut de toți cei care mai au, în suflet, nu în vorbe, încredere în această țară. Nu e ecranizarea incendiului ci documentarul a tot ceea ce a urmat pentru noi ca țară.
Filmul este un amestec de amar, neputință, revoltă și îndârjire. Un prilej de întrebări dacă chiar facem fiecare, măcar din când în când, câte ceva pe bune pentru această țară sau ne bifăm doar câte un orgoliu meschin satisfăcut… Mergeți să vedeți filmul.
Mai puternic decât orice este însă sentimentul că nu avem voie să renunțăm”, scrie Dan Barna pe pagina sa de Facebook.
Citește și: De ce nu există oameni după Colectiv?
