Astăzi am vorbit cu Vasile Negrilă, un om care donează sânge o dată la 70 de zile. Și, mai important de atât, donează sânge pe vreme de pandemie și va continua să doneze. Indiferent de caz, indiferent de grupa de sânge pe care o are, indiferent dacă alege sau nu să vorbească despre asta. Și, mai ales, indiferent de pandemia cu coronavirus.
Lui Vasile Negrilă nu-i place să vorbească despre sine. Pare mai mult omul faptelor și nu al cuvintelor, explică totul concis, parcă făcând un rezumat: ”Am un coleg la MAI, m-a rugat să donez și am donat. Și voi continua să donez”.
Uneori, viața unui om depinde de sânge, nu doar de rugăciuni, nu doar de speranțe, nu doar de bani.
Cazul despre care am discutat azi cu Vasile Negrilă e cazul care continuă să circule în spațiul media: o polițistă de 20 de ani, Țoapă Elena Ramona. Fata a fost diagnosticată cu leucemie acută. Este nevoie de sânge și este nevoie de bani, iar Ramona Elena este internată la Clinica de Hematologie a Spitalului Universitar. Are nevoie rapid de tratament, iar tratamentul presupune transfuzii de sânge.
Polițiștii și jandarmii s-au mobilizat și au donat pentru tânăra care lucrează la Poliția Capitalei, Secția nr.25. La fel și mulți alți oameni, indiferent de ocupație, job, carieră.
Am remarcat două categorii umane:
1. Oamenii care vorbesc mult și nu fac nimic
Absolut de fiecare dată când a existat un caz sau o campanie care a implicat donarea de sânge, am auzit fix aceleași voci: ”aș dona, dar abia ce m-am tatuat”. Sau ”aș vrea să donez dar nu îmi permite timpul/programul/religia”. Sau ”ce rău îmi pare că nu pot să donez, am oroare de medici/ace/clinici”.
Cea mai interesantă scuză rămâne ”aș dona, dar nu se caută grupa mea de sânge”. Bunii și miloșii samariteni, vajnic inventatori de scuze. Și, într-un mod ciudat, își folosesc scuzele astea fix ca să primească aplauze. Ca să arate lumii că ei ar face bine dar ceva îi oprește.
Serios acum, când e nevoie de sânge, nu contează grupa sanguină și nici scuzele pe care le înșiri în statusuri dramatice pe pagina de Facebook. Contează că ai ales să salvezi o viață. Nu ai fost încurajat, nu ai făcut cercetări amănunțite asupra cazului, cel mai probabil, nu ai spus nimic, nimănui. Dar ai ales să salvezi o viață.
2. Oamenii care salvează
Vasile Negrilă nu a donat pentru că au donat foarte mulți oameni, nu a donat pentru a fi dat exemplu, ci donat pentru că a ales să salveze. Mai mult de atât, în urma analizelor, a aflat că poate salva și mai multe vieți. E vorba de o grupă de sânge care ajută copiii care suferă de o formă severă de leucemie. Momentan, vorbim de un număr de 4 copii care au nevoie de sânge și care ar putea fi salvați de acest om. Și de alegerea sa de a dona în continuare.
Iar dacă Vasile a ales să nu vorbească despre el, eu am ales să vorbesc despre oamenii care nu se tem să facă bine. Chit că e pandemie. Chit că viața nu are tocmai un curs normal. Chit că nu știm exact când vom reveni la acea normalitate. Numărul donatorilor de sânge a scăzut drastic în ultimele luni, oamenii se tem și, da, orice ieșire din casă presupune un risc. Teama de moarte.
Dar. Să fii voluntar și să rămâi voluntar, însemnă să înțelegi că fix o pungă de sânge face diferența dintre viață și moarte.
Citește și: Marius Constantinescu: cum să fim uniți indiferent de etnie
