Banii și gazetele, ne mănâncă zilele. Bani din publicitate, bani de la stat, bani de la mogul …bani din vânzarea de ziar mai puțin.
Una dintre știrile centrale ale săptămânii este ordonanța de urgență pentru subvenționarea presei pe care PNL o consideră necesară. Numa’ că USR (iar ăștia!?) sunt împotrivă.
Sunt aici, două discuții separate. Prima este despre acordarea de subvenții unor companii/firme private. Acordare care vine în timpul unei guvernări liberale, capitaliste, de liberă piață și concurență (?!?). A doua discuție este dacă banul dicteaza, impune sau stabilește discursul, abordarea, politica editorială.
Prima discuție o voi aborda dintr-un punct de vedere a la Gică Contra. Nu sunt bani pentru creșterea alocațiilor la copii, dar sunt pentru gazetari. Care dintre acestea sunt idei liberale si care sunt socialiste? Care vizează o imbunătățire a nivelului de trai și a educației? Primul lucru care se remarcă este că, indiferent de guvernare, prioritare sunt măsurile populiste apoi cele de periere a sindicatelor și cele către instituții de forță și control. Presa, în totalitatea ei, cum și ce va scrie când va ști de unde vin banii și cine a votat ca să îi primeasca? Presa devine din câinele de pază al democrației, doar lăutarul pe care îl plătești.
A doua discuție este veche, are ramificatii în lumea cenușie a lobby-ului. Cine are bani se poate face auzit. Pe principiul OTV, dai un ban și îți dai drumul la gură pe sticlă. Ziariștii sunt creatori de conținut, fie că sunt de investigație fie că sunt de analiză. Aș vrea să cred că motivația ziaristului este de a fi garantul că cetățeanul este corect informat. Nu toți avem acces la Vila X, la hotelul Y sau proprietatea Z, dar avem un 5 lei sau un abonament la net ca să citim un ziar. Cine nu are bani cum se poate face auzit?
Modelul suprem al ineficienței subvenției este televiziunea și radioul public. Cu directori și directorași numiți politic. Cu prezentatori si analiști de o calitate inferioară. Cu o preferință acută față de cei la putere. Televiziunea publică este plătită din banii tuturor. Dar, din punct de vedere al știrilor politice, care este ponderea pe post, în ultimii 4 ani, a partidelor sau oamenilor politici? Au fost prezentate discreționar sau distorsionat anumite evenimente sau declarații? Memoria recentă îmi spune că la dezbaterea moțiunea de cenzură, când Viorica a rămas fără coledzi, pe TVR 1 rula voios un serial sudcoreean plin de suspine… A fost servit interesul public, pe bani publici?
Pe final, dacă această subvenție va fi acordată …care va fi abordarea ziarelor față de cei care au votat contra? Va fi echidistantă și corectă conform cu deontologia? Sau nota editorială va fi influențată? Părerea mea este că în această situație, presa din România a ratat șansa de fi deasupra oricăror suspiciuni. Se pare că doar Caesar a avut puterea de a o repudia pe Pompeia.
Citește și: Adio, educație sexuală în școli – Bun venit, mămici adolescente
