Recunosc că, din cele mai vechi timpuri, relația mea cu CFR n-a fost una dintre cele mai tipice. Când i-am iubit, când i-am ocolit, cam ca într-o relație toxică de care trebuie, în mod normal, să te ferești. Și uite-așa, asemenea relației toxice despre care pomeneam mai devreme, în cursul săptămânii trecute am luat decizia de a-mi întoarce din nou fața către opțiunea unei călătorii cu trenul.
Logica a fost una destul de simplă, bazată fiind pe convingerea că într-un tren va fi mereu mai mult spațiu de desfășurare și de distanțare, spre deosebire de microbuze unde, chiar și-n perioadele necovidate ale vieții mele, m-am simțit ca într-o cutie unde simplul respirat normal devenea un lux.
Înghesuială mare, mon cher!
Însă cum socotelile de-acasă rareori se potrivesc cu cele din… tren, așteptările aveau să-mi fie tulburate încă de la început. Întâi cu un mesaj strident și gâjâit țâșnit din microfoanele gării Galați care, grijulie cum o știm, ne anunța că purtarea măștii în tren este obligatorie iar distanțarea de 1,5 metri, recomandată spre obligatorie și ea. Mesaj care, recunosc că m-a liniștit un pic, închipuindu-mi că voi avea parte de o călătorie un pic mai relaxată decât mi-aș putut imagina într-o primă instanță. Dacă purtarea măștii avea să-mi provoace o serie de neplăceri din pricina unor plămâni neascultători, situația avea să fie echilibrată de faptul că măcar n-o să mă înțepe nimeni cu coatele, ori după caz, chiar și cu genunchii.
La urcare aveam să constat că teoria din microfoanele gâjâite ale CFR este un concept foarte departe de realitatea de dinăuntrul trenului. Oamenii, binevoitori și precauți, de altfel: fiecare cu măscuța lui, așezată regulamentar pe gură și nas, efort pe care CFR Călători a ales să-l batjocorească vânzând bilete pe toate, însă absolut toate locurile din tren. Așadar, de la regulamentarul 1,5 metri de distanțare socială, am ajuns din nou în situația în care ni se întretaie genunchii, amintindu-mi de vremurile nepandemice, cele ce te invitau la socializare și la contact fizic nedorit.
Locul 42, vagonul 2, vândut de CFR de două ori – da, în plină pandemie
Conștientă fiind de faptul că nu prea am cum să schimb situația, am ales să mă relaxez și să-mi zic: ce-o fi, o fi! Dacă m-aș fi agitat suplimentar n-aș fi reușit decât să-mi cresc temperatura, ceea ce-ar fi creat un disconfort în plus respiratului cu mască pe care mi-l asumasem ca un cetățean model ce sunt, în aceste vremuri tulburi și alerte.
Din nou, liniștea nou dobândită avea să-mi fie disturbată de incompetența celor de la CFR. Fericirea a durat cam până am constatat că locul 42, din vagonul 2, cel care apărea scris pe biletul meu cumpărat online, fusese vândut de două ori, de data aceasta cuiva care-și achiziționase biletul în mod tradițional, de la ghișeu.
Felicitări, CFR! Numai gura-i de voi, mi-am zis în gând. Nu numai că ați vândut toate locurile din tren, ignorând cu desăvârșire normele de distanțare socială, însă acum, potrivit logicii simple, ar fi trebuit să țin pe altcineva în brațe, ținând cont, cumva, și de distanțarea socială. Vorba aia, nici unul dintre noi nu era vinovat că trebuie să împărțim același loc, vina aparținând strict companiei DE STAT, cea care deține monopolul peste căile ferate.
Citește și: CFR Călători, nereguli pe bandă rulantă. A fost sesizat DNA
