Ostara, mama păgână a Paștelui.
Puțini sunt cei care știu că „roata” nu a fost inventată de creștini. Ba chiar mai mult decât atât, multe dintre elementele celebre ale religiei creștine, cea din zilele noastre, își au originea în sărbători păgâne.
Culmea, păgânismul a fost vehement contestat de creștini încă din cele mai vechi timpuri. Atât de contestat încât, la un moment dat, s-a ajuns inclusiv la arderi pe rug ale femeilor bănuite că ar fi vrăjitoare, deci slujitoare ale diavolului – spuneau ei. Nu-ți trebuia mult ca să fii considerată vrăjitoare. Aveai părul roșcat? Vrăjitoare! Erai un pic mai frumoasă decât vecina? Vrăjitoare! Ghiceai, din întâmplare, viitorul? Vrăjitoare!
Ne întoarcem un pic în zilele noastre, când creștinii sărbătoresc Paștele. Și pentru că tot vorbeam despre cei „puțini care știu”, poate e bine să amintim care este, de fapt, originea numelui de „Paști”. Ce-i drept, n-o să ne referim la echivalentul românesc, ci la cel folosit de vorbitorii de limbă engleză „Easter” (în traducere „Paști”). Și dacă tot v-am zis cum se zice la Paști în engleză, haideți să vedem cum se numește el în germană: „Ostern”. Carevasăzică, cele două cuvinte sunt, fără niciun dubiu, înrudite, cele două limbi având, de altfel, substrat comun.
Însă de unde vine numele de „Easter” (engleză) și „Ostern” (germană)? Nu cumva de la zeița păgână Ostara?
Ostara sau Ēostre este o zeiță păgână, cu origini germanice străvechi care pare să-i fi inspirat pe creștini atunci când au ales numele sărbătorii în care Iisus se ridică la ceruri, în urma Învierii și a chinului suferit (pentru omenire).
Cu toate că sărbătoarea păgână a zeiței Ostara este sărbătorită în data de 21 martie, odată cu echinocțiul de primăvara, adică acea zi în care ziua și noaptea sunt egale, atunci când vorbim despre Paștele Ortodox, data acestuia poate să fluctueze, în funcție de dorințele și apirațiile preoțimii zilelor noastre. Firește, dacă este să-i întrebi pe ei, cel mai probabil că or să-ți explice logica lucrurilor din interiorul Bisericii Ortodoxe, însă nu despre fluctuația datei Paștelui Ortodox este vorba de data aceasta.
Zeița Ostara, păgână, după cum am mai menționat de câteva ori în acest articol, este echivalentul naturii și al comuniunii omului cu natura. Cum ar veni, dacă Mama Natură ar fi venerată așa cum e venerat Iisus, cel mai probabil că Ostara ar fi pe post de Sfântul Petru. Sărbătoarea zeiței este marcată de trezirea la viață a naturii, cu faună și floră, deopotrivă.
Poate și mai interesant este faptul că Ostara este încă sărbătorită în lume, în comunitățile Wicca. Cea mai mare astfel de comunitate se află în New Orleans, Statele Unite ale Americii. De altfel, aici poți găsi străzi întregi cu magazine dedicate Wicca și magiei albe. Așa cum la noi, în România, e normal să vezi tarabe cu gablonțuri bisericești, la fel de normal e ca în New Orleans să vezi magazine cu astfel de accesorii vrăjitorești.
Potrivit practicanților Wicca, religia lor nu e tocmai o religie, ci mai degrabă o realizare comună a faptului că natura aparține omului, iar omul naturii. Membrii se definesc ca fiind vrăjitori și vrăjitoare, o parte a „religiei” Wicca fiind de părere că sunt descendenții direcți ai vrăjitoarelor ucise în Evul Mediu de către preoții habotnici ai acelor timpuri, însă și descendenții vrăjitoarelor din Salem, în jurul cărora s-a creat o adevărată legendă urbană în Statele Unite ale Americii.
Să recapitulăm: Creștinii ardeau, pe timpuri, păgânii pe rug. Ulterior aflau de numele zeiței Ostara și ziceau „Ooo, ce interesant! Hai să preluăm numele și să ne facem din el propria sărbătoare, mult mai sângeroasă și mai plină de atrocități ca varianta păgână care, în definitiv, avea ca scop retrezirea la viață a naturii și sporirea fertilității.
Citește și: Zeci de câini fără stăpân, prinşi şi aruncaţi într-o groapă de gunoi
