La 5 ani de la incendiul de la Colectiv, Victor Ponta, actual lider PRO România, pe vremea aia premier pus în fruntea țării de PSD, se dă rănit într-un video postat chiar pe pagina acestuia de Facebook. Video lacrimogen care începe cu sunet de sirene pe fundal, timp în care îl vedem pe Ponta cum se chinuie să stoarcă o lacrimă și vorbește sacadat și îndurerat despre acea zi în care „dumnealui” se afla „peste ocean” și se ruga de avion să zboare mai repede, ca să se întoarcă acasă. Chipurile, să rezolve situația.
De altfel, dacă este să-l ascultăm pe Victor Ponta, aflăm că acesta nu numai că a făcut tot ce trebuie atunci, ba chiar putem trage concluzia că, prin demisia lui, ar fi un soi e erou nedecorat, ipoteză pe care a susținut-o, de altfel, și în comentariile-răspuns date celor ce l-au tras de urechi.
Nu, nu auzim niciun „îmi pare rău că n-am făcut mai mult”. Auzim în continuu despre eroismul demisie impuse. Dintr-o dată, demisionarii devin eroi. Avantajos, deranjant auditiv.
Tot în opinia acestuia, de 5 ani nu s-ar fi făcut nimic. Aici n-avem cum să-l contrazicem. Are dreptate. Însă nefăcutul altora nu îl transformă pe el, de la sine putere, într-un erou. Îl transformă doar în parte din problema de atunci și de acum. Victor Ponta a demisionat, împins de la spate, din funcția de prim-ministru. Dar nu și din viața publică sau din cea politică. Victor Ponta este încă aici și încă se zbate să ne reprezinte, cu toate că sondajele de la vot l-au articulat de fiecare dată. Modelul clasic al infatuării, al arivismului și al caragialismului (minus partea umoristică).
Ce face Ponta când nu postează clipuri lacrimogene pe Facebook?
Cum, ce face? Atacă, repetă la nesfârșit maxime ca „Noi suntem PRO România și ținem cu România” – sau ceva de genul – și n-are nici cea mai mică zvârcolire când fanii lui înfocați (existenți sau inventați, nu-mi pot da seama), contracarează orice comentariu împotriva acestuia cu articole despre cum Iohannis ar fi comandat incendiul, sataniștii meritau să moară, și așa mai departe. Din bun simț pentru acele victime din 30 octombrie 2015, Victor Ponta ar fi avut datoria morală să cenzureze acele comentarii. Nu a făcut-o. Pentru că, în definitiv, îi prind bine. Dacă-l mai votează doi-trei uituci, tot un câștig se numește.
Dar să-l ascultăm:
Citește și editorialul: Vineri, 30 octombrie, ceață
